Prin Prisma cu Chardonnay Anno 2014 Licorna Winehouse


Part I. Chardonnay Anno 2014.  Nas frumos, aducând a rubarba, cireșe albe si un iz cald, vanilat. Gustul e cremos, închegat, cu aciditate și un mix fructat din care pot face parte, după dispoziția degustatorului, piersici albe, mere golden, gutuie și o ușoară senzație cremoasa, dulceaga, de lunga remanenta, amintind de ciocolată alba. 

Sa remarcam si sticla cu baza valurita! 55 lei, 13,2%, 88 pct.

Part II. De-a lungul anilor am asociat vinul cu alte lucruri in moduri interesante (sper!) si ocazional nitel off-charts, ca sa nu zic elucubrant (my, my...). Dupa filme, muzica, carti, idei, review-uri foto sau audio, a venit azi timpul sa va recomand acest vin alaturi de o aplicatie pentru IOS sau Android! 
Ea se numeste Prisma si e un editor foto mai altfel. Functionarea sa e simpla si relativ comuna pana la un punct: se deschide, se alege fotografia pe care o dorim editata, se bifeaza filtrul care ne coafeaza mai bine si...magie!

Iata mai jos un exemplu elocvent. Fotografia de baza este foarte...proasta, realizata cu o camera de telefon care nu se descurca oricum in conditii de luminozitate slaba, facuta (ca sa fie patologia incompetentei dusa pana la capat) catre un corp de iluminat, dintr-o pivnita. Nu e o pivnita oarecare, ci chiar pivnita de la Licorna Winehouse, luminata de un spectaculos candelabru in forma de caracatita. Iata insa ce poate face mica aplicatie cu ignobila baza foto:








Pana la urma, luati-o ca o metafora. Prin prisma potrivita, bietul strugure poate deveni un vin ordinar, un chardonnay de 15 de lei cu viata scurta, maltratat de inabilitatea oenologului sau de "protocolul" cu enzime si sorbati, sau se poate eleva la un produs interesant, de artizanat, spectaculos, cum e vinul de azi. 
Pe partea celalata, vinul e unul singur. Noi, cu abilitatile noastre senzoriale, suntem filtrele prin care aplicatia instalata in mintile noastre produce "interpretari" mai aproape sau mai departe de original (presupunand ca exista unul). 
Anyways...Week-end placut si butonare fericita!

Shiraz Origini 2013 Budureasca

Shirazul Origini de la Budureasca vine cu un "nas" frumos, tipic "cald", cu fructe negre in prim plan si rosii galagioase in fundal. Bacon. In gust e mai suplu decat asteptarile (avand in vedere pedigree-ul si indicatia "cules tarziu"), picant, bine texturat, suculent. Aciditatea buna duce impresiile mai mult spre fructe rosii. Are un usor caracter tonic, amarui pe final. Alcoolul e bine integrat, la fel si lemnul. Avem un vin reusit, sec pana in maduva oaselor.
DOC-CT Dealu Mare, 14%, 70 lei, 85 pct

Insa n-am reusit sa scap de sentimentul ca asteptam mai mult. Cam ca experiernta de ieri seara cu I saw the light, despre cantaretul de country-western Hank Williams, cel care a reusit performanta sa vanda peste 10 milioane de albume in anii '40, inainte sa isi dea obstescul sfarsit la numai 30 de ani. Adica distributia e foarte buna, Tom Hiddleston chiar minunat, insa filmul nu se indreapta spre ceva concret. Aflam ca Hank avea unele probleme, aflam ca a avut mai multe sotii, mai multi copii, insa nicio clipa povestea nu ne conecteaza afectiv. Nu intelegem unele conflicte sau relatii dintre personaje. Filmul pare ca incepe si se termina brusc, de ca si cum editorul a conchis ca s-a ajuns la 2 ore de pelicula, gata! ura si la gara! 
Oricum, vinul si filmul nu sunt chiar la fel. Vinul e bunicel, dar cam scump, pe cand filmul e prost, desi in el joaca o gramada de actori buni. 

Har Rose 2015 Dagon Clan Dealu Mare

Rozeul proaspat scos pe piata de Dagon Clan (proprietarul Mihnea Vasilache, mesterul Mark Haisma plus Ion Sebastian, pe partea de vanzari) este un Cabernet/Shiraz  intrupat in 2949 de sticle, in crestere fata de anul trecut, cand au fost doar 2609. Parerea mea e ca s-a baut mai putin in crama inainte de imbuteliere :)

Avem un nou roze reusit din partea lor, fresh, plinut dar bine echilibrat, cu arome de capsune, rodie si piersica alba, cu o "digitatie" buna pe papile, tehnica vesela si succinta (adica e repede curgatoriu). In functie de circumstanta, ar putea canta si gypsy jazz pe Coasta de azur, la o sardina stropita cu lamaie, dar daca micii sfaraie ademenitor prin preajma-i, pe malul Dambovitei, o poate coti lautareste foarte usor. Si motivul acestui talent nativ...(nativ e cuvantul de retinut ;) e poate ca Mark Haisma nu prea stie chimie. Asa ca se limiteaza la chestiuni elementare, cum ar fi: struguri sanatosi, atentie si curatenie la locul de munca. Poate si putin har (he, he). Si iata ca ne dovedeste ca se poate face vin bun si fara drojdii selectionate si alte bâzdâganii, adica doar lasand drojdiile native sa isi faca treaba.

Neajunsul e ca fiind o crama mica, atat de mica incat de fapt nu-i inca o crama, ci o idee (strugurii vin dintr-o parte, fermentarea din alta si imbutelierea tot asa, e drept ca totul se intampla in cativa zeci de kilometri), trebuie sa te stradui un pic sa le gasesti vinurile. Cel mai sigur e sa le dati un mesaj pe Facebook. Aud ca se infiripa un locsor, undeva in Ceptura, dar fiind un business mic, va dura pana sa vinifice la ei acasa. Oricum, judecand dupa calitatea si profilul distinct al vinurilor, mi se pare ca se descurca foarte bine si in modul acesta peripatetic*, pe care Mark l-a perfectionat in Burgundia. 
Aviz amatorilor! DOC Dealu Mare, 13%, 85 pct. 35-40 lei.

Sunt sigur ca stiti, dar pentru siguranta: *PERIPATÉTIC, -Ă (‹ fr., lat.; {s} gr. peripatètikos < peripatein „a se plimba”) adj. Care se referă la doctrina lui Aristotel și a școlii lui. ◊ Școala p. = școală filozofică din Grecia antică (se.c 4 î. Hr. – sec. 3 d. Hr.), întemeiată de Aristotel și denumită astfel pentru că acesta purta convorbiri cu discipolii plimbându-se. V. Lyceum. Sursa: DE (1993-2009)

Revelatio 2015 Davino (si putin jazz)

Revelatio 2015. Cel mai bun alb de la Davino si cupajul pentru care va muri Rezerva, pentru ca si Davino vrea ca Revelatio sa fie perceput ca albul no.1. E un blend de Sauvignon blanc si Feteasca Alba.
Trailerul filmului continua cu arome piersicate, de pomelo, flori albe (din care socul nu lipseste), cirese de mai. Gustul este full throttle, plin, cu sasiu mineral, usor calcaros, texturat si cu lungime buna. ~90 lei, 13,1%, 90 pct. Cu viata lunga in fata.

Apropos de revelatii, dupa ce am vazut Miles Ahead, filmul lui Don Cheadle despre o anumita perioada din viata marelui jazzman Miles Davies, film si interpretare de toata lauda, am ajuns aproape natural la alt film recent despre jazz, anume Born to be Blue, scris, produs si regizat de Robert Budreau, cu Ethan Hawke aratand ce actor mare este in rolul lui Chet Baker, tot intr-o perioada mai intunecata a vietii lui. 
Starnit de film, am gasit niste albume ale lui Chet, printre care unul tras in 1986, inregistare live sub numele Nightbird (Live at Ronnie Scott's). De pe el, m-a lovit puternic standardul Send in the Clowns, cu partea vocala asigurata de marele Van Morrison. 
Chill.






Locuinta mea de vara e la...Villa Maria


Villa Maria, vinuri importate de Halewood Romania, produse in Noua Zeelanda, regiunea Marlborough. Sauvignon blanc (cum altfel?), kiwi, oi, hobiți.

Villa Maria SAUVIGNON BLANC ORGANIC 2015

Iata o bomba de fruct, pe care insa nu te poti supara, deoarece indiferent cat de mult ai aprecia mineralitatea rezervata a unui Sauvignon de Loira, acest exemplar organic din Noua Zeelanda nu are cum sa nu te cucereasca cu avalansa sa de arome fructate. Detectam cu usurinta impresii de coacaze, fructul pasiunii, coaja de lamaie, urmate de un "mouthfeel" plin, invaluitor, cu buna aciditate si cu un gust remanent de coaja de lamaie foarte persitent. Un clasic jovial si foarte reusit! 
50-60 lei. 13%, 87 pct


Villa Maria SAUVIGNON BLANC LIGHTLY SPARKLING (frizzante) 2015

Acest Sauvignon blanc neozeelandez, pe numele intreg Villa Maria Private Bin Lightly Sparkling 2015 Extra brut, este un lucru diavolesc! Sa tineti poza cu Arsenie Boca aproape! Luati aromele tipice unui kiwi sauvignon si amplificati-le cu 10. Carbonatia impinge o avalansa de fructe, cum ar fi pepene galben, agrise, fructul pasiunii, kiwi. Fantastic de repede curgator, ceea ce ma face sa va atrag atentia asupra nivelului de 13% alc. Asadar cu moderatie, desi va fi tare greu, credeti-ma! Doamne-ajuta!
50-60 lei, 13%, 86 pct



Privind Vrancea printr-un Ochean

Langa Focsani, spre vest, incep niste dealuri sanatoase. IG Dealurile Vrancei sau DOC Obobesti, Panciu, Cotesti, dupa preferinta. Sunt si niste sate cu nume interesante, cum ar fi Faraoanele. O sa radeti, insa mi-am pierdut (sau castigat, depinde cum se vede problema) vreo doua ore din viata incercand sa-mi dau seama de ce se numeste asa, in afara de un raspuns nitel rasist, foarte facil de dat. Cu mare bucurie, am gasit prin marasmul online ca ar fi un etimon cuman. L-am intrebat si pe Dan Alexe, lingvist iscusit cum il stiti. M-a dezumflat, zicandu-mi ca in Codex Comanicus nu exista niciun termen care sa se apropie cat de cat.  
La fel, n-am gasit o explicatie pentru numele satului unde doream sa ajung sambata dupa pranz: Cirligele. Nu stiu daca baietii si fetele din sat sunt foarte buni la agatat sau poate exista hoarde de pescari care se duc la Milcov cu carligele in vant, dar din alte puncte de vedere satul mi s-a parut destul de dezvoltat pentru partile noastre de lume. Am ajuns la Casa Ochean, crama doamnei Mariana Ochean, care dupa ani de consultanta in domeniu, s-a hotarat sa faca lucrurile fix asa cum doreste. Crama nu e mare, dar nici de garaj nu este, plina de instalatii moderne custom made. Astfel ceea ce parea un tanc de 10000 de litri erau de fapt doua tancuri suprapuse, care vinifica independent unul de altul, ceea ce ne indica deja stilul de micro-vinificare, cantitati mici, artizanat, etc. 
Crama nu are plantatii proprii, insa asa cum aveam sa aflu la cina din sala de degustare a cramei, isi pretuieste viticultorii. O parte din vinurile cramei provin de pe plantatiile domnului Nicolae Petrescu, sosit impreuna cu sotia. Intr-un accent surprinzator, bucurestean,  mi-a impartasit cate ceva despre satisfactiile si greutatile acestei ocupatii, cat si gratie varstei, cateva anecdotice intamplari legate de vinul epocii de aur. 
Tot la cina a ajuns si doamna doctoralimente.ro, Dana Pop, prietena Marianei Ochean,  care de curand, paralel cu firma sa de consultanta in domeniul industriei alimentare, a inceput sa importe cateva vinuri frantuzesti. Masa a fost completata si de volubilul somelier italian Vasile Ghimpu, vrancean get-beget, de firea lui. S-a vorbit mult, s-a dezbatut, s-au gustat vinurile casei si inca cateva frantuzesti, s-au gustat cateva branzeturi sub indrumarea doctorului in chimie alimentara (la Galati), Dana Pop, care ne-a spus nu numai de unde sunt, dar si care e denumirea latineasca a bacteriilor si mucegaiurilor folosite. 
Dana Pop, Vasile Ghimpu, Mariana Ochean
Vinul...Ei bine, aici e miezul. Ceea ce face Mariana Ochean e altfel decat am fi obisnuiti in Vrancea. Incepand de la obligarea diversilor viticultori (unii din ei tarani de-a dreptul) sa recolteze la ladita, chestiune exotica si care a produs dileme amuzante (ce tip de ladita, de cat, de plastic sau de lemn, etc). Adevarul ca in tara strugurilor vanduti la sac de plastic, pe jumatate deja must, e cam fisticiu sa ceri astfel de fineturi. Se face si educatie in vie, se explica ce-i cu taiatul in verde, cu desfrunzitul etc, dim nou chestiuni nitel exotice pentru creierasul neaos. In final, vinificarea se face cat mai aproape de naturaletea strugurelui. Se utilizeaza drojdii selectionate neutrale si...cam atat! Un singur vin din cele degustate a suferit o corectie de aciditate, in rest fara enzime, fara, far, fara. 
Am discutat amuzati despre vinul care are acelasi gust, chiar daca cramele sunt despartite de mii de kilometri, iar raspunsul vine de la gigantii industriei de produse enologice. Poate ati auzit si voi pe la degustari, cand vreun oenolog se mandreste ca s-a respectat protocolul Dupont sau mai stiu eu care, de ca si cum asta si-ar dori un iubitor al vinului. 
Imi si inchipui o situatie in care la un restaurant vine ospatarul si intreaba clientul ce vin vrea la friptura lui, de Toscana, un Bordeaux poate, etc, iar clientul sa raspunda: hm, nu conteaza, dar sa fie facut dupa protocolul X de la firma Y! Ridicol! Dar e un ridicol foarte raspandit si care are sensul sau in lumea vinului de volum, industrial. 
La crama din Cirligele dezideratul e cu totul altul: vinuri cinstite, preponderent albe (zona, deh) cu respect pentru strugure si ceea ce are el de zis. 
Ce am gustat? Pe scurt si in limita memoriei mele, as mentiona cateva vinuri reusite (din 2013 si 2014, ultima recolta nefiind inca gata de scos pe piata si dupa ce am gustat o Tamaioasa din tanc, imi permit sa cred ca e o dovada de realism). De cateva o sa va zic mai pe larg in editiile viitoare. Asadar, Sauvignon Blanc (gros sauvignon): ierbos, fresh, verde, cu mere, zarzare, pe cand vinul din Petit Sauvignon s-a prezentat mult mai impetuos, cu arome de soc si condimente dulci. As mai aminti un Traminer roz demisec 2014 si o Feteasca neagra 2013 care e cam tot ce nu e feteasca neagra de la noi, culoare stralucitoare, de intensitate medie-minus,nas mustos si gust suculent. A semanat foarte tare cu feteasca mica de la Cotnari, cea din gama Domenii. 
Au fost si cateva vinuri frantuzesti, cum va spuneam, in special un proaspat Picpoul de Pinet de la Domaine de Bellemare, unul dintre vinurile ascunse ale Frantei, dar care precum Muscadetul, daca e facut cu simt de raspundere da vinuri rapid curgatoare, acide, dar prietenoase.
In concluzie, vorbim de o crama boutique cu vinuri cinstite, chestiune exotica pentru zona. Diferenta fata de Gheorgita PFA, de care e plina Vrancea, consta nu in volum, ci in nivelul de stiinta si intr-o asumata filosofie dupa care realizate vinurile. Deocamdata acestea nu sunt uimitoare, dupa gustul meu, desi membri juriului in cateva concursuri (inclusiv IWCB 2016) m-ar contrazice, poate nici nu vor fi vreodata in sensul de 95 puncte, sau poate va fi unul odata la cativa ani! Insa bucuria de a bea un vin onest, facut fara multi adjuvanti si adaosuri, nu se masoara in mari medalii de aur, ci in ce iti iese la analizele medicale periodice.
Cand Romania va fi impanzita de mici artizani, ca Ochean, Ferdi, fratii Mike si multi altii, vom fi mult mai in fata.
Si in vin, ca in orice produs, exista doua abordari: industrialul, produs in serie, caracteristici comune an de an, sau...artizanatul, cu riscurile sale: mici imperfectiuni, un pret ceva mai ridicat, cu o accesibilitate limitata, dar care, pe langa neajunsurile amintite, ofera o naturalete si o autenticitate pe care vinurile industriale nu le pot decat mima.

PS: A doua zi am dat mana urmasul lui Tanase Scatiu (aka boierul Ramniceanu-Simionescu), cel care stapaneste acum o parte din mosia sus-numitului. E un sentiment ciudat sa cunosti pe cineva a carui poveste de familie e jumatate reala, jumatate fictiune.








Casa lui Diuliu Zamfirescu. Cea mai ramas din ea.

Decrepitudine

Vedere de pe mosia lui Tanase Scatiu