Vinuri de La Mușat

Am avut ocazia sa gust niste vinuri care se vand in vrac. De fapt, ar trebuie sa spunem "varsat", in sensul ca lichidul se gaseste intr-un recipient (BiB, butoi, tanc, etc) la "crama/vinarie" si pleaca acasa la cumparator intr-un alt recipient, de regula pet. 
Sigur, presupunand ca vinul era ok cand a plecat din locul unde a fost produs, in final depinde de modul in care este pastrat de carciumar/proprietarul de crama de cartier/magazin de vinuri. Insa nu exista niciun motiv pentru care vinul vandut astfel sa fie rau sau defect per se. 
In asemenea cazuri e foarte importanta sursa, plus ca se poate degusta inainte. 
Exista si mai multe feluri de vanzatori. Exista vinari care se joaca la limita evaziunii fiscale, ca sa nu mai vorbim de sanatatea consumatorului, propunand tot felul de bauturi cu aspect de vin. Apoi sunt cei care nu fac decat sa vanda varsat vinul primit la bag-in-box de la o crama, desi si aici e o plus-valoare, presupunand ca exista o selectie initiala. Si mai exista cei care se implica direct in producerea vinului, impunand producatorului anumite coordonate organoleptice, realizand cupaje chiar ei, etc. In aceasta ultima categorie intra La Musat, din Bucuresti, cu puncte de lucru pe Calea Mosilor nr. 260 si Ion Mihalache nr. 119. 
Cele trei vinuri degustate au fost:
La Musat cupaj alb 2015, 45% Traminer, 30% Chardonnay si 25% Feteasca alba, musturi fermentate impreuna, proiectat de Eugen Musat si realizat la Crama Beciu (Vrancea) de Vasilica Munteanu (cunoscut oenolog-consultant). Culoare aurie stralucitoare, nas foarte curat, placut, intens aromatic, cu arome de bazar oriental, de dulcegarii condimentate si usor vanilate. Gust plinut, usor gliceric, cu o nuanta usor cipsata, dar bine integrata in angrenajul gustativ. Lasa o impresie buna, de vin aromatic, dar foarte baubil si corect lucrat. Tehnic vinul este ultra sec, avand in jur de 0,5 grame zahar rezidual, insa s-a jucat bine din aciditatea moderata, ca sa rezulte un vin prietenos.  13,2% alcool, 82-83 pct (nu glumesc) la 11 lei/litru.
Aligote 2015, produs tot de Crama Beciu, este un exemplar tipic pentru soi, cu aromatica usor florala si citrica, curat, fara sulf sau alcool detectabil in nas, cu un gust lin curgator, dispus tot in registrul citric. Nu e un vin complicat, dar e un alb foarte bun pentru consum curent, la masa, cat si de cursa lunga, cum se zice. Nu e un solist, ci un acompaniator foarte bun. Daca e de stat la vorba lunga, l-as prefera cupajului. 11,5% alc, 10,5 lei/litru. 81
Red Cuvee 2014, sec, produs de Budureasca, tot in colaborare cu Crama Musat. Este un Merlot, Shiraz, Cabernet, nefiltrat. Are nevoie de aerare (30 min, o ora ca sa fiti siguri), pentru a se exprima cat mai dezirabil. Este o bestie rosie-rubinie intensa, cu aromatica puternica de fructe negre, afine, coacaze, cirese negre, usor afumat si discret vanilat, gust puternic, cu taninuri abundente, dar suportabile, amintind de porumbe, cu impresii de ciocolata neagra. 14,5% alc bine integrat in corpul masiv. Pe ansamblu este impresionant la pretul sau (12 lei), vin serios, greu, care te duce cu gandul la tochituri si carne rosie. 83-84
Vinurile dau impresie de naturalete, de interventie minima, chiar o oarecare rusticitate, ceea ce este placut, dupa mine. 


Tot pe filiera Budureasca vine si imbuteliatul La Musat 2012, un cuvee DOC-CT din 45% shiraz, 45% Feteasca neagra si 10% Cabernet sauvignon, maturat un an in baricuri de stejar american si romanesc. Nas laborios si complicat, cu arome de fructe negre (mure, cirese negre), tutun aromat si condimente. Gustul este elegant si suculent, bine incadrat de nuantele tostate si usor vanilate de baric. Post mediu-lung. 87 pct. 35 lei. Vinul a fost inscris la concursul Vinul.ro 2015 unde a primit o medalie de aur. De altfel si recolta 2011 a primit aceeasi distinctie in editia 2013 a concursului. Daca mai punem si ca La Musat importa respectabilele vinuri italiene Apollonio, deja ne dam seama ca nu e tocmai o obisnuita crama de cartier. 

Aviz amatorilor!






1 comentarii:

Cosmin spunea...

Impresionant... nu stiu daca e primul pas spre vinurile "de garaj" care sa rupa gura tirgului, dar mie mi se pare grozav ca vinul bun ajunge mai aproape de nea Gigi de la bloc... chiar daca, din partea lui, rezistenta ramine inversunata ("Lasa ca am eu un vin bun, facut de mine, nu posirca aia de la magazin"). Nimic nu se obtine peste noapte :-))