Chateau les Valentines Rose 2013 (Provence)

Culoare rose-pal, aromatic aducand tuse de grapefruit, cu o fateta evidenta ușor ierboasa, vegetala, precum garrigue ori mai familiar:crizantemele sau alte flori putin aromate, dar si  note minerale, ușor magneziene. In atac se impune prin finete, dar fiind- simultan- si ușor cremos, chestiune dezirabila si greu de reprodus la rose-uri. În gust aduce a căpșune si a pepene rosu. Finalul e tonic, proaspat, cu persistentă de limeta. Vin bio, 13% alc. 87 pct, 52 lei aici
Sardine la gratar (sau cuptor) cu un mix de fenel si sparanghel verde la gratar, stropite cu o ulei de masline amestecat cu ierburi provensale, asta as vrea eu! Merge insa si un file somon la tigaie cu legume mexicane, in lipsa de ceva mai proaspat. Si dupa ce ati mancat asa bine, iesiti in curte, asezati-va pe sezlong, si pret de cateva inghitituri incepeti sa rasfoiti Hotul de vinuri de Peter Mayle, scriitorul englez aclimatizat in sudul Frantei (autorul deja celebrei serii- Un an in Provence, Inca un an in ..., etc). E un roman usurel, de vacanta, despre furtul unei colectii impresionante de vinuri. Nu trama narativa e de urmarit prea indeaproape,  un altfel de a spune ca Peter Mayle n-o sa castige vreodata vreun premiul pentru virtuozitate, dar e de remarcat ca sus-amintitul nu si-a pierdut hatârul de a descrie laborios soiuri de mancare si vinuri, asa ca- daca veti avansa in lectura- sper ca v-a mai ramas ceva rose de Provence si ceva de rontait prin frigider. Altfel va fi tare greu, sa stiti!



Leat 6500 cabernet si merlot 2011 si o mica discutie ilustrata despre cover-uri


Leat 6500 cabernet si merlot 2011 este  un vin care are nevoie de mult aer, intradevar, nu de pomana m-a prevenit in scris Valentin Ceafalau asupra acestui aspect. Nasul se transforma de la deschidere, cand mixul de baricuri stapaneste vinul, trecand printr-o faza de carne afumata si cu tuse de pielarie (foarte asemanatoare cu un shiraz Nederburg) si intr-un final, sau ma rog in finalul din paharul meu, se exprima ca tuse frumoase parfumate de ciocolata rasa, capsuni zaharisite, rosii uscate, ierburi aromatice mediteraneene si chimen. Gustativ e un vin cu suculenta, nu atat de dens pe cat ma asteptam, chiar pare usor diluat in atac, dar revine rapid cu un mix de fructe de padure, din care se evidentiaza coacazele, secundar visine si diferite picanterii, astfel taninurile sunt bine crescute, aducand o impresie de scortisoara cu o buna persistenta. 87 pct. 13% alcool bine ascuns. 18 luni in baric. Pret in online: aprox 65 lei.


Stiu ca nu e tocmai corect sa compari vinurile prin care un oenolog s-a consacrat cu celelalte, rezultate din colaborari ulterioare. La fel cum nu e tocmai cuser sa pui laolalta cupaje din Bordeaux, Romania sau din Africa de sud. Alte glasuri, alte incaperi. 
Eu cred ca e un caz in toate variantele sunt corecte. Chiar ar trebui sa fie diferite. E chiar interesant sa regasesti cate ceva din feelingul tostat, prajit al vinurilor sud-africane invelind un cupaj caracteristic regiunii bordoleze si plin de moliciunea solara a Murfatlarului. 
Asa ca va intreb: care din variantele aceluiasi cantec este mai "corecta"? Evident nicuna si toate in acelasi timp. Am spus niciuna, deoarece nici macar varianta originala a lui Prince din 1986 nu este...chiar originala. El a compus cantecul ca un blues instrumental acustic. Intr-un fel versiunea Maroon 5 e mai aproape, probabil, de sound-ul initial. Cantecul a fost cedat unei trupe de funk pentru albumul lor de debut. Acestia l-au inregistrat si l-au retrimis lui Prince spre aprobare. Cand a ascultat ce au facut cei de la Mazerati (caci asa se numea trupa) cu micul sau ritm de blues, Prince s-a razgandit si a luat cantecul inapoi, asa cum era deja inregistrat, a scos vocea si a pus-o peste pe a sa. Probabil au existat niste deconturi si compensari pentru ca nimeni n-a protestat. In final, Kiss a ajuns al treilea no.1 al lui Prince si ramane si astazi unul din cantecele sale dintre cele mai cunoscute. Daca intoarcem problema asupra stilurilor muzicale, desigur ca varianta Max Raabe (in fine, ceea ce pare a fi Max Raabe versiunea 2, pentru ca n-am gasit-o in nicio alta parte decat acolo, pe youtube) pare scoasa dintr-o placa de gramofon si nu din anii 2000. 
So...enjoy!

Originalul din 1986
Cover Arto of Noise ft. Tom Jones
Cover Max Raabe (2001) v1
Cover Max Raabe (?) v2
Cover Maroon 5 (2012)

Merlot 2013 Serafim si alte ilustratii suprarealiste



Merlotul Serafim de la Licorna Winehouse Dealu Mare este un vin nu foarte greu pe papile din pricina taninurilor, care sunt desigur prezente, dar in modul dulce si educat, cat mai ales din pricina nivelului ridicat de alcool, in sensul ca (poate) din pricina acestui val de caldura din ultimele zile, resimti vinul greu, putin obositor, pregnant. Trecand peste aceste notiuni ginecologice, se prezinta totusi cu buna tipicitate de merlot, cu fructe rosii si negre, si apoi cu usoare tuse de miez de nuca, praf de cacao, chiar si putin cauciuc. 14% alcool, in jur de 30 de lei, chiar mai putin prin unele locuri online. 81 pct


Si pentru ca etichetele acestei game de vinuri din Dealu Mare inspira un aer artistic, va ofer azi un sneak peek in opera unui artist plastic galatean, Florin Doru Crihana, plasat in zona suprarealista si satirica, deci distractiva, ori mai bine zis ludica a artei. Cam ca vinul, daca ma intrebati pe mine. Si ca etichetele de la Licorna, mai precis si suprarealist. Oricum...aceste lucrari sunt "imprumutate" de pe pagina sa de facebook, asa ca pana la proba contrarie le puteti privi si aici. Pentru un survol mai amanuntit al operei artistului amintit va rog insa sa accesati pagina sa oficiala.
Seria se numeste...wine reviews, cum altfel. Enjoy!







Dr. L "Gray Slate" Riesling 2012, Loosen Bros (Germania)

"Nas" interesant, cu certa mineralitate, apoi- la fel de cert- un aspect vegetal, aromatic: oregano, menta si leuștean uscat, si- in completare- coaja de lămâie. Gust plin, cu "șmirghel", cu textura de caise, ori mai degrabă zarzare (chiar daca coapte),  lămâie. Vinul are un rest de zahar consistent- fiind catalogat feinherb, pe eticheta noastra: demisec-dar aciditatea e si ea extrem de sus si se compenseaza, fara probleme. De fapt tusele acide sunt cele care persista.
Nu e ceva din cale afara de complicat, in fond e un entry-level pentru acest producator, dar cand oenologul se numeste Ernst Loosen (Decanter Winemaker of the year 2005) ai asteptari ca pana si un vin din struguri cumparati de la fermierii din jur sa fie cel putin decent, si chiar asa este. Ba chiar e tipic. 
Mosel, qualitatswein, 10,5% alc, 23 lei in Metro (reducere de la 40). 
Pește la gratar, peste prajit, peste afumat, peste crud, ba chiar si cu peștele inca neprins, ce mai... orice fel de pește merge bine cu lucrarea asta.  
Best pick: tagliatelle-le cu ton pe care le-am mancat acum doua zile. :)
83



Cuvee Visan 2013 Gramma (Casa Olteanu)

Cel mai recent cuvee de la Casa Olteanu, compus din aceleasi trei varietati- feteasca regala, aligote si feteasca alba- se prezinta in acest an mult mai exuberant sub aspectul aromatic, debordand de fructe albe, piersici, un iz floral foarte placut si parfumat, ba chiar si exotisme, de tipul acelora la care se mai deda uneori feteasca regala. Interesant e si faptul ca nu e un cupaj in sensul obisnuit (amestec de vinuri), ci e un amestec de musturi care au fermentat impreuna. Gustul e proaspat si poate din pricina nivelului de alcool mai scazut in 2013 (11,3%) pare mai plin si mai matasos decat editiile trecute, desi firesc ceva din verticalitatea minerala, calcaroasa, din trecut, se regaseste mai putin. Reperele gustative joaca intre pere si inflexiuni vegetale, cu un gust remanent amintind de fructele prajite, caramelizate, din restaurantele chinezesti. 
E un vin reusit. 84 pct. 35-40 lei in online.

Serafim Roze 2013 Licorna Winehouse


Mari probleme o sa aiba pelerinul care bate la picior www-ul daca va incerca sa gaseasca informatii despre acest vin. De ce, va intrebati? Pentru ca Serafim Rose a fost o persoana, un teolog american. Si ortodox pe deasupra, asa ca va dati seama cate referinte sunt la el prin pletora de site-uri "ortodoxe". Eu unul cred ca BOR ar putea lua o pauza in razboiul confesional cu "sectantii" si sa-si indrepte privirile si inauntru, unde sub aparenta de cucernica ortodoxie, tot felul de ciudati invata lumea ca e ok sa-ti bati sotia sau alte asemenea tampenii. 

Dar atat cu temele astea ciudate, noi sa fim sanatosi si voiosi, caci este vorba despre un Serafim roze mult mai jovial. E un vin din Dealu Mare, produs din merlot si burgund, un roze din soiul mai preferabil mie, adica care apasa mai usor pe papile, atat prin nivelul mai scazut de impetuozitate cat si sub aspectul (la fel de scazut) al nivelului de zahar rezidual. Culoarea este de zeama de capsune, cred ca se deduce si din poza. Iar aceasta impresie de continua si aromatic. Tuse de cirese, capsuni, poate nu tocmai coapte-coapte, de unde si un usor gust tonic, in spectrul mai degraba vegetal, pe final. Alcoolul e bine ascuns, se bea usor si cu placere.
Pretul variaza intre 28 si 35, depinde de cautatura omului. 83 pct.
Dati-mi voie sa va ofer o imagine plana a etichetei:

Pe scurt, avem de-a face cu un zepelin, un capitan sprijinit pe o bicicleta care scrutează orizonturile prin binoclu si- nu in ultimul rand- o femeie-caracatita cu aripi de fluture. Iar daca asta nu e o veridica metafora vizuala a femeii, sa nu-i spuneti lui Serafim Rose ortodox, na! 

Bricheta de 75 de lei sau cum nu esti niciodata prea destept ca sa eviti o teapa

Fumatul dauneaza grav nu numai sanatatii ci si finantelor. Sa va explic. Intr-o zi am mers la sediul unei banci. Cand am iesit de acolo, mi-a venit sa-mi aprind o tigara. Asta e, sunt fumator, sa depasim momentul...
Remarc cu neplacere ca n-am nicio bricheta la mine. Bun, la cativa pasi, un magazin- din tipul CE Market, niste magazine raspandite local in care se vand de regula servetele, hartie igienica, mase plastice. Sunt detinute de Asil Grup din Galati, producator de astfel de treburi. Intru sa-mi iau o bricheta. Langa casa, ce sa vezi? Minune mare! Un stand cu vinuri de colectie de la Vinia Iasi. O grasa din 1986, sauvignon blanc sec din '93...Grasa 50, sauvignonul 22,5 lei. Cu bricheta ordinara (care de altfel s-a dezmembrat la a treia aprindere), pret total pe bon: 75 lei. Am stiut dinainte de cumparare ca situatia prezinta un risc ridicat, sa cumperi vin alb vechi fara sa-i vezi culoarea (sticla fiind complet invelita in hartie) e cel putin imprudent, dar m-am gandit ca or fi niste legaturi intre Asil si Catalin Chelu, omul de afaceri galatean care a preluat la un moment dat Vinia Iasi si a dus-o spre victoria finala. 
Seara, plin de temere si anticipatie- mix datator de dependenta achizitorilor de vinuri vechi- ma apuc sa deschid sauvignonul, de la care aveam si cele mai mici asteptari- ar fi fost pierdere acceptabila, ca sa zic asa. De cum i-am dat jos pijamaua mi-a fost clar ca am dat 22.5 lei de pomana. Chihlimbariu inchis- cognac XO, ce sa mai. In gust va dati seama, un vin oxidat, decazut. Bun, deja pleostit, ma duc sa deschid si grasa 1986. Ma gandeam ca fiind un vin dulce, rest de zahar mare- alt potential de invechire, alta rezistenta la timp. N-ar fi trebuit. Aceeasi culoare, culoarea dezastrului. Gust- va dati seama... E genul de vin pe care atatia neofiti il descriu ca fiind "ca un cognac, domnule!" si ii face sa creada ca vinul vechi devine inexorabil mai tare, devine cognac, ce sa mai. Cand de fapt, evident, e doar o asemanare gustativa intre oxidarea vinului si tusele etilice ale unor distilate. Fiind si dulce apar si nuante de caramel- care duc iarasi spre falsa concluzie. 
Asadar, vedeti dumneavoastra, desi am cumparat pana acum mii de sticle de vin, desi stiu destule despre vin si mi-am dezvoltat toate uneltele ca sa nu mi se intample astfel de dezamagiri, intr-o buna zi din luna mai- mi s-a dovedit contrariul- si anume ca niciodata nu esti prea batran sau prea intelept sa eviti o teapa. Teapa care a fost si pregatita de cineva, imi ramane doar sa presupun de catre cine. Sticlele erau evident improprii consumului dinainte de a fi imbracate si cel care s-a gandit sa traga foloase a ales singura cale prin care un cumparator atins de naivitate temporara- ca mine- ar fi putut s-o cumpere: ascunderea culorii. "Pijamaua" era pana la buza, lipita in diverse puncte, astfel sa nu o poti desprinde nici macar putin, ca sa tragi cu ochiul.
In concluzie, trebuie sa ma las de fumat. In conditiile in care o bricheta ordinara ajunge sa coste 75 de lei, trebuie sa recunosc ca nu sunt suficient de prosper pentru viciul acesta...




Cartea Soaptelor 2009 la un pahar de Cabernet sauvignon 2009 Limited Edition "Tata si fiul" Apcovin Focsani

Avem un DOC Cotesti de 14% alc si aprox 25 lei, produs de acesta firma vranceana cu oarece vechime, dar indreptata in principal spre piata regionala, desi cateva vinuri de-ale lor s-au gasit si in Kaufland, la un moment dat. Vinul a obtinut o medalie de aur la IWCB 2012. 
Cabernetului Apcovin ii foloseste decantarea, atat din punctul de vedere al separarii unor sedimente, cat si al aerarii, fiind un vin care are nevoie de mult timp pentru a se exprima mai agreabil si nu doar 30 de minute cat scrie pe contraeticheta.
Olfactiv aduce a coacaze, pruna supracoapta, iarba si cirese negre. In gust se simte mai evident lemnul (in care a stat 12 luni), apoi apar note vanilate si de lemn ud fiind usor de recunoscut. Este un vin vanjos, dens, extractiv, cu impresii glicerinoase amintind de fructe confiate si cateva picanterii (cuisoare, as zice). Totusi, pare a fi trecut de momentul cel mai propice consumului, iar in ciuda sticlei serioase, cu umeri lati, dopul scurt nu pare a asigura premisele unei invechiri suplimentare. 82 pct. 



"Focsaniul copilãriei mele era un oras cu strãzi largi si case impunãtoare. Pe mãsurã ce cresteam, strãzile se îngustau si casele se piperniceau. Asa fuseserã dintotdeauna, de fapt, dar ochiul meu de copil le dãdea, ca, de altfel, întregii lumi, dimensiuni enorme doar pentru mine. Ar trebui ca la temelia caselor si în stâlpii prispei sã nu se punã grinzi de lemn uscat, ci trunchiuri vii. Astfel, casele ar creste odatã cu oamenii, lumea nu s-ar micsora si timpul nu s-ar scurta"

Fiind vorba de un vin rezonand a Vrancea si Focsani, ba mai mult fiind o eticheta care aminteste de familial, de radacini, provenind culmea- din acelasi vintage- 2009, vreau sa va recomand volumul in debutul caruia se gaseste pasajul de mai sus. E o carte care m-a surprins. In primul rand pentru ca nu ma asteptam ca Varujan Vosganian sa fie un prozator atat de bun. Adica stiam ca a publicat cateva carti de poezie, ca a fost vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor, dar aveam impresia ca aceste expuse veleitati de om de cultura sunt mai degraba capriciul unui politician decat expresia unui talent genuin. Ei bine, orice s-ar spune acum si in viitor despre ministrul Varujan Vosganian, sunt convins ca despre scriitorul Cartii Soaptelor lumea isi va aminti cu placere.
Cartea incepe  intr-un cartier din Focsani, in copilaria lui Varujan, cel inconjurat de rudele sale, de mirosul de cafea proaspat prajita si deserturi orientale. De aici insa coboram in istoria recenta a poporului armean, greu incercat in secolul XX. Exista in cartea soaptelor pagini poetice, pagine de marturie istorica, chiar si pagini infricosatoare, atat de intunecate incat par o descriere a iadului. Nu insist, nu-mi plac cronicile care dezvaluie trama, asa ca va invit sa cititi aici o mostra gratuita din cartea anului 2009 pentru revista Romania Literara (ca sa numai amintesc de premiul "Ion Creanga" 2009 acordat de Academia Romana). Iar de cumparat- e peste tot (elefant, libris, polirom, etc, etc) si la preturi modeste, asa ca nu va sfiiti.