Un vin alb, dar negru la suflet:) Cabernet Sauvignon vinificat in alb 2012 Casa Panciu

E ceva atragator si bulversant la aceasta maniera de a aduce pe lume un vin. Este- daca imi permiteti- un soi de Michael Jackson al vinurilor. Adica alb, desi e negru.
Cum anume se poate asa ceva- e usor de inteles, odata ce stii:)  Pulpa multor struguri rosii este alba, ori prin presarea usoara mustul obtinut este alb. Nu se macereaza cu pielitele si astfel mustul nu are de unde sa-si traga culoarea. Apoi se vinifica ca orice vin alb. Rezultatele difera, cele mai multe astfel de exemplare par un vin oarecare, fara sa transmita ceva din originea sa,  incat te intrebi firesc "da' de ce?".
Pana la urma e posibil ca multi dintre dvs. sa fi gustat ceva asemanator, fara sa bage de seama: spumantele blanc de noir sunt realizate la nivel de fermentatie primara tot astfel. Un vin de Champagne, desi alb, e aproape sigur obtinut si din struguri rosii. 
Oricum, unde doream sa ajung? Ah, da! La Cabernetul de la Casa Panciu (aka Crama Natura), producator care (in ciuda aparentelor) e cat se poate de in viata, ba chiar si-a largit orizontul si la sucuri de fructe si dulceturi. Iar la ultimul Goodwine mi se pare ca a lasat o impresie destul de vie. Eu am incercat sa ma apropii de stand de vreo 2 ori, dar ori standul era prea mic, ori erau prea multi oameni in fata lui, ca n-am izbandit. Asa ca, de acasa, am comandat de pe magazinul sau virtual licoarea (desi nu e pe site din pricina de editie limitata, dar cu un mail multe se rezolva).
Dupa proba practica vinul se prezinta astfel: culoare palida, alb-vezuie. Nasul in schimb este absolut socant prin tipicitatea aromelor de sauvignon blanc. Si soc si pipi de pisica. Eu prefer socul, dar fiecare poate sa creada ce vrea. Se simt si tuse lemonate. In gust se schimba situatia si e usor bulversant sa descoperi note mai degraba proprii unui rose mai putin intens, cu un usor fizz acidulat, care straluceste mai ales datorita unui nivel aparent  redus de zaharuri, iar asemanarile gustative se pot descrie mai degraba prin coacaze rosii sau capsune nu tocmai coapte, decat prin descriptori obisnuiti in cazul vinului alb. Pe finalul sec apar tertipuri vegetale, usor amarui. Indraznesc un 84, ca mi-a placut, parol!
Nu e un vin extrem de complicat, e de vara, de caldura, dar mi s-a parut interesant pentru ca nah! nu vezi multe caberneturi de baut cu scrumbie la gratar. Apoi, in nas dai de cu totul altceva decat te asteptai, iar in gust dai de ce ar trebui sa dai, dar nu te asteptai la asa ceva!  :) 
Plus ca la 20 de lei e bine de tot, adica un vin cu personalitate la banii astia, mai rar. Chiar m-a distrat! Dar atentie, trecatorule: e alb la infatisare, dar negru la suflet! In exces, cine stie ce se poate intampla?! De fapt, stim prea bine, deh...
Sper sa nu-l scumpeasca dupa atatea laude si sa ia aminte de la un cumparator cu state vechi in meserie, ca ce-i bun la 20 devine brusc nu chiar atat de bun la 30!  
"Maxime si Aforisme" editia 2013, faceti loc!

0 comentarii: