Unsorted (Aprilie 2013, add-on): Tohani, Segarcea

Mosia de la Tohani Sauvignon Blanc 2012. Ma asteptam sa fie ceva mai exuberant si mai elegant, avand in vedere ca pretul "intreg" e de 25 lei. Asa, vorbim de un vin cu oarecare exotism si tipicitate in nas, dar care gustativ e foarte "ascutit" si rustic, in sensul ca aduce ceva din astringenta si amprenta vegetala a unui vin alb de tara (si nu dintr-o parte a ei cu traditie in facutul vinului), dar si pentru ca alcoolul sare miseleste in spate. Se poate bea, dar nu cu mare placere. Sta si acuma undeva prin bucatarie. Pare dezechilibrat, nici dopul nu e de calitate. 72.

Tamaioasa Romaneasca Sec 2011 Domeniul Coroanei Segarcea, 27 lei. Medalie de aur la Vinalies, imbuteliat 12.01.2012, lot 1. Aromatic e de intensitate medie, cu arome florale, pere, si daca se incalzeste suficient iese si boaba de strugure. Gustul in schimb este extrem de impetuos si liniar, citric- limeta- si termina amarui-vegetal. Nu amarui de grapefruit, ci mai degraba frunze de papadie sau andive. Niste andive stropite cu zeama de lamaie. Si usor piperat, spicy pe finalul-finalului. Am mai avut intalniri ciudate cu aromate vinificate in sec, iar aceasta tamaioasa e acolo pe lista. Avand in vedere ca e un vin medaliat cu aur la un concurs international, ma gandesc ca poate e ceva in neregula cu mine. Dar pana se va dovedi asta de o comisie medicala acreditata: 77 pct.

Terra Romana Milenium Alb 2011 SERVE

Acest cupaj de sauvignon blanc, riesling si un strop de chardonnay, provenit din plantatiile SERVE de la Cogealac, din Dobrogea, livreaza ceea ce de asteptat de la fratele mai mic al Cuvee-ului Amaury. 
Un vin proaspat, dar si destul de elegant, cu o structura solida si amprente minerale destul de evidente, disimulate fructat sub aromele dominante de grapefruit si flori de soc si tei. In rest apar si tuse dulcege de mere, caise, adieri de ananas si  o pastisa minerala, calcaroasa si piscatoare, pe final. 
Un alb sec pe care te poti baza, de o calitate numai potrivita celor 35 de lei, cat se cere pe el.  Mie imi place dooarece e abordabil, dar are si o latura eleganta, de vin old-school, care marseaza pe structura si nu pe intensitatea aromelor. 83

Unsorted (aprilie 2013)

Muscat Ottonel 2012 Sec, Crama Panciu (aka Crama Natura)- 20 lei. Un vin care livreaza ce te astepti de la un aromat sec din aceasta raza de pret. Exista o oarecare plinatate a gustului, care lipseste la atatea alte rude, dar exista si o nuanta hai sa-i zicem usor sintetica in gust. Amarui si picant pe final. 77

Feteasca Regala Special Reserve 2007, Halewood, demisec, 18 lei. E unul dintre mortii vii descoperiti de Ciprian in ilustra Billa 39, dar care s-a prezentat destul de interesant, cu arome asteptatede la un alb matur(tei, musetel, polen) si gust la fel de asteptat- plin, heavy, cu gutuie in rolul principal, si cu ceva mineral-salciu-acid, nu foarte asezat, amintind de o apa medicinala sau chiar de o pruna inca necoapta. Una peste alta, un alb care s-a pastrat destul de bine, ba chiar a evoluat un pic, ceea ce e relativ neasteptat pentru un alb de sub 20 lei. Si zaharul rezidual a ajutat un pic. 80.

Roze 2011, Familia Hetei, Selectia Familiei, sec, 18 lei. O culoare rose bombon de toata frumusetea. Din nas pare usor maturizat, iar asta nu prea face parte din fisa postului pentru un rose. In rest- cirese, un pic de visine, cu buna aciditate, sec. Pare usor neasezat, "ascutit", dar si pretul e suficient de scazut incat sa nu provoace crize. 75.

Riesling Kabinett Bernkastel Kueser 2010, Peter Mertes. Un feinherb (in soi de demidulce), de 9,5%, luat in urma unei promotii, la un pret mic din Kaufland- 13 lei.  E auriu stralucitor, miroase relativ regulamentar, chiar cu usoare tuse de hidrocarburi, dar gustul e nitel bizar, cu sunt mai toate lucrarile respectivului din Kaufland. Pentru un demidulce e ciudat de acid- o aciditate de portocala necoapta. Mie soiul asta de vinuri in care dulcele si acrul stau disociate ca o iesire de pe autostrada, nu prea ma atrag si cred eu- presupun vaste interventii asupra materiei prime in crama. Partea buna e ca pentru 13 lei, sticla arata destul de bine. 68. Poate face mai mult, dar nu-mi plac fake-urile astea deloc, ce sa fac.

  

Domaine Ceptura Blanc 2011 Davino

foto de Ciprian Haret
Asa cum in rosu cupajul de cabernet, merlot si feteasca a ajuns un soi de blend specific franco-roman, pe axa Bordeaux-Dealu Mare, tot asa in alb se pare ca sauvignonul, feteasca alba si rieslingul italian se impaca de minune in acelasi stil original romanesc, primitor cu strainii. Pana la urma rezultatul conteaza. 
Albele Davino au stat destul in umbra rosiilor, dar undeva, candva, intr-o seara friguroasa, la Bucuresti, cupajul alb Revelatio (sb+fa) a parut ca isi justifica numele.
Asa ca atunci cand Ciprian a pus pe masa  ruda alba a deja ilustrului DCR, avem deja unele asteptari. Care s-au confirmat. E o jivina cu cap mediu, trup robust si indesat si o coada nu foarte lunga, dar suficienta pentru 86 pct. Aromatica de flori (soc, lamaita) si fructe albe, un usor iz de zahar ars, ca de mere caramelizate, mango si radacinoase. In gust, plin, robust cum ziceam, cu tuse nu prea luxuriante de  corcoduse galbene, limonada si un final cu aliura minerala, usor cretoasa, amaruie. Lasa impresia de vin pe care te poti baza, care aduce lucruri bune si cand prospetimea s-a mai dus, deci capabil de o moderata maturizare. 
Costa in jur de 80 lei, si pana la urma, dupa atatea carcoteli anterioare, las garda mai jos si zic: asta e, dai un ban, da' n-ai surprize.

Rezerva Familiei Rosu 2011 Familia Hetei. Inca una, ospatar!

Acest vin cu indicatie geografica Dealurile Crisanei, cupaj de merlot (50), syrah (30) si feteasca neagra (20%), are un profil aromatic interesant, chiar exotic prin lipsa aproape totala a indiciilor de fruct: aduce note de tutun fin, cafea, ierburi uscate, seminţe de chimen si dupa mai mult timp- tuse de carmangerie- salam preparat prin fierbere (da, stiu, sunt irecuperabil). 
In gust e totuşi mult mai jovial decât se anunţa olfactiv, cu fructe dulci de cireşe si prune, taninuri catifelate si nu prea intense. Se termina înteresant, mai concentrat, cu afine coapte, ierburi, leusean uscat, tutun aromat si un gust  persistent herbal, de mentă proaspătă. Nuantele acestea de ierburi si tutun pun pariu ca vin (si) de la baricul unde a stat 6 luni. Vinul are 13% alcool, nu prea evident, din fericire, emana lejeritate si suplete, dar cu o oarecare eleganta. 
Imi permit sa zic ca e genul de vin care nu e foarte practicat la noi, din pacate. Un vin rosu abordabil direct, sanatos alcoolizat, dar fara sa sara calul, suculent si mai putin bogat in taninuri. 
Practic in acesta zona- de 30-40 de lei- nu sunt foarte multe cu acest profil,  desi aici e locul lor. Acestea nu sunt vinuri de pastrare indelungata, desi foarte agreabile acum, ma indoiesc ca sunt construite sa dainuiasca peste vremuri si asta nu e un pacat. Pacat e sa faci un vin de 15 lei si sa scrii pe contra ca va castiga prin pastrare 10-15 ani (deraiez un pic, ca de divagat deja e un stil de viata: de cate ori nu ati vazut ceva de genul: "acest vin produs din struguri nobili de cabernet sauvignon, soi care poate fi savurat tanar pe fruct sau pastrat 10 chiar 20 de ani pentru innobilare"- pastise dintr-un dictionar fara legatura cu produsul in sine?). Exceptii ale stilului mai greoi si concentrat ar fi o feteasca Cocosul de la Recas, poate un burgund Wine Princess, poate, si zic poate- o Dragaica de la Oprisor (desi pretul e din alta categorie), ca un pinot decent la noi (ca mai peste tot, de altfel) costa destul de mult. Interesant e ca toate aceste vinuri provin din vestul si nord-vestul tarii. O fi climatul mai racoros, cine stie?
Am mai zis-o si alta data si se pare ca o s-o mai zic: la noi se emuleaza fie stilurile gemoase new-world, fie se incearca replici inutile de Bordeaux si se scapa din vedere ca inainte de a avea 90 de puncte Parker sau complexitati ametitoare vinul trebuie sa indeplineasca o lumeasca functie alimentara- sa poate fi apreciat la masa, direct si fara prea mari farafastacuri. Cu alte cuvinte ar trebui urmarita mai cu dedicatie acea particularitate a vinului care nu e de gasit in manualele de vinificatie, dar ar fi surprinsi producatorii sa afle cat de populara e printre consumatori (imediat dupa caracterul de "potabil") si anume: "baubilitatea". Ori aici acest vin din Beltiug, Satu Mare, sta destul de bine!
85

Chateau Haut Piquat 2005 Lussac St. Emilion

Haut Piquat e una din multele proprietati ale Maison Riviere, care mai au in portofoliu nu mai putin de trei St. Emilion Grand Cru. 
Ca trec direct in subiect, avem un blend de Bordeaux cu merlotul in prim plan (75%), cu tuse destul de tipice, un vin onorabil de consum curent, dar care iata! se tine bine si la 8 ani dupa producere. Nu e flamboaiant in exprimare, dar departe de a fi unidimensional. Dezamageste un pic printr-o relativa scizura dintre profilul olfactiv si cel gustativ, dar nu suficient incat o mina blazata sa rideze fata bautorului.
Nasul aduce notele tipice bordoleze,  cum ar fi punga de tutun a cautatorului de trufe (tabac, pielarie, padure), profil imaginativ care se imbina bine cu tuse vanilate si fructele rosii.
Gustul in schimb ofera o traiectorie liniara, medie, supla, cu aciditate potrivita si un final mediu-scurt, destul de picant. 84
Vinul se gaseste in oferta Evino.ro, la aproximativ 65 de lei. Se poate mai bine, se poate si mult mai rau.

Takeshi Shimoda, importator de vin romanesc (interviu)

Japonia este o tara cu peste 125 milioane locuitori. Poate o sa va surprinda, dar dupa Wineintelligence jumatate din populatia tarii este consumatoare ocazionala de vin, iar aproximativ 22,5 milioane consuma vin saptamanal sau mai des!  In crestere constanta, Japonia are o piata pentru vinul imbuteliat estimata la 750-800 milioane USD, deci ca valoare- mai mare decat a noastra.
Am tot observat, mai ales pe facebook, ca exista unele eforturi romanesti pe acea piata. Asa ca prin intermediul Gramma (Marian Olteanu) am identificat pagina RiJT JAPAN- iar domnul care mi-a raspuns la cateva intrebari (si ii multumesc frumos pentru asta) se numeste Takeshi Shimoda (foto). 
Asadar, sa vedem ce zice un importator strain despre licorile noastre:

Cum ati ajuns implicat in importul de vinuri romanesti?
Am venit in Romania in interes de afaceri, de vreo 40 de ori si intr-una din aceste dati am fost invitat sa particip la o degustare unde mi-au fost prezentate mai multe tipuri de vin romanesc. Am fost placut surprins de gustul lor si mi-am dat seama ca vreau sa impartasesc aceasta experienta oamenii din Japonia.

Cat de mare este piata japoneza?
Piata japoneza a bauturilor alcoolice este preocupata in special de bauturile traditionale cum ar fi sake, umeshu si shochu dar si de bauturile coreene si chinezesti traditionale. Vinul este printre ultimele intrate pe piata Japoniei si a devenit o bautura foarte la moda, dar care e consumata de un numar relativ mic de oameni care traiesc in special in zone urbane. Oricum piata vinului din Japonia trece printr-un proces de expansiune, cu din ce in ce mai multi consumatori care incep sa aprecieze vinuri de buna calitate. 

Care sunt tendintele? Ce tip de vin consumatorul japonez prefera?
Deoarece mancarea japoneza e foarte „sensibila” si este bazata in principal pe ingrediente crude sau proaspete, felurile de vin cele mai apreciate de japonezi sunt cele albe si mai usoare. Oricum si carnea de vita e printre preferintele japonezilor asa incat vinul rosu e si el apreciat.

Este vinul compatibil cu bucataria japoneza?
Depinde de gust, unele feluri sunt compatibile, altele nu. Cum spuneam- cele albe, cu un gust mai delicat fac parte din prima categorie.

Importati numai vinuri romanesti sau aveti si altele tari in portofoliu?
Nu, doar vinuri romanesti.

Ce vinuri romanesti importati?
Gramma, DaVino, Basilescu, Visinescu, Oenoterra, Oprisor

Cum sunt vazute?
Sunt vazute ca vinuri scumpe, dar de o calitate si un gust superior.

Se vand?
Da, se vand. Piata creste usor in functie de nivelul de promovare.

Ne puteti spune un vin sau doua care s-au facut remarcate?
Japonezilor le plac brandurile DAVINO si Oprisor si le plac Davino Flamboyant si pinot noir de Oprisor. Le plac vinurile rosii romanesti.

Ce canale de distributie folositi?
Acum folosim Horeca si online.

Exista si alti importatori de vinuri romanesti in Japonia?
Din cate stiu sunt alte 2 sau 3 persoane cre incearca sa vanda vinuri romanesti si o fac promovand Romania si cultura romana.

Este Statul Roman implicat cumva in promovare?
Din pacate, nu.

Vedeti un viitor pe piata japoneza pentru vinurile romanesti si ce ar prebui facut ca acest lucru sa se intample?
Avem nevoie de un suport financiar puternic pentru promovarea României, a vinurilor românești si a produselor de mare calitate. Japonia are o populatie numeroasa si pentru a ajunge la cat mai multe persoane este nevoie de mai multi bani pentru proiecte si evenimente de promovare.

Feteasca regala 2011 Familia Hetei


Acest vin sec, cu indicatie geografica Dealurile Crisanei, din populara varietate autohtona, vine din gama Selectia Familiei (~20 lei).  E tot un vin lejer, cel putin sub aspectul nivelului de alcool-  11%.  
Olfactiv aduce flori albe si mar verde, usoare adieri exotice si tot acolo, inspre capatul spectrului sesizabil- o fateta minerala, amintind de pietris. Atacul este initial surprinzator de acid, in sensul vitaminei C. Nu stiu exact cum dar se indulceste in gura, cu tuse de pere si piersici, care apar mai ales pe final. 
Iti da impresia unui vin in care fructul se straduie din rasputeri sa faca fata aciditatii. De aceea, cred ca o scrumbie grasa de Dunare il poate pune in valoare mai bine decat a facut-o ieri un sufleu de conopida, care a cam lasat vinul in pozitie de offside. 
Cum sper sa-i lase si baietii nostri pe cei de la Petrolul, in seara asta:)

Feteasca Regala 2011, Selectia Familiei, sec, 11%,  IG Dealurile Crisanei, prod. Familia Hetei, 77 pct.

Un vin alb, dar negru la suflet:) Cabernet Sauvignon vinificat in alb 2012 Casa Panciu

E ceva atragator si bulversant la aceasta maniera de a aduce pe lume un vin. Este- daca imi permiteti- un soi de Michael Jackson al vinurilor. Adica alb, desi e negru.
Cum anume se poate asa ceva- e usor de inteles, odata ce stii:)  Pulpa multor struguri rosii este alba, ori prin presarea usoara mustul obtinut este alb. Nu se macereaza cu pielitele si astfel mustul nu are de unde sa-si traga culoarea. Apoi se vinifica ca orice vin alb. Rezultatele difera, cele mai multe astfel de exemplare par un vin oarecare, fara sa transmita ceva din originea sa,  incat te intrebi firesc "da' de ce?".
Pana la urma e posibil ca multi dintre dvs. sa fi gustat ceva asemanator, fara sa bage de seama: spumantele blanc de noir sunt realizate la nivel de fermentatie primara tot astfel. Un vin de Champagne, desi alb, e aproape sigur obtinut si din struguri rosii. 
Oricum, unde doream sa ajung? Ah, da! La Cabernetul de la Casa Panciu (aka Crama Natura), producator care (in ciuda aparentelor) e cat se poate de in viata, ba chiar si-a largit orizontul si la sucuri de fructe si dulceturi. Iar la ultimul Goodwine mi se pare ca a lasat o impresie destul de vie. Eu am incercat sa ma apropii de stand de vreo 2 ori, dar ori standul era prea mic, ori erau prea multi oameni in fata lui, ca n-am izbandit. Asa ca, de acasa, am comandat de pe magazinul sau virtual licoarea (desi nu e pe site din pricina de editie limitata, dar cu un mail multe se rezolva).
Dupa proba practica vinul se prezinta astfel: culoare palida, alb-vezuie. Nasul in schimb este absolut socant prin tipicitatea aromelor de sauvignon blanc. Si soc si pipi de pisica. Eu prefer socul, dar fiecare poate sa creada ce vrea. Se simt si tuse lemonate. In gust se schimba situatia si e usor bulversant sa descoperi note mai degraba proprii unui rose mai putin intens, cu un usor fizz acidulat, care straluceste mai ales datorita unui nivel aparent  redus de zaharuri, iar asemanarile gustative se pot descrie mai degraba prin coacaze rosii sau capsune nu tocmai coapte, decat prin descriptori obisnuiti in cazul vinului alb. Pe finalul sec apar tertipuri vegetale, usor amarui. Indraznesc un 84, ca mi-a placut, parol!
Nu e un vin extrem de complicat, e de vara, de caldura, dar mi s-a parut interesant pentru ca nah! nu vezi multe caberneturi de baut cu scrumbie la gratar. Apoi, in nas dai de cu totul altceva decat te asteptai, iar in gust dai de ce ar trebui sa dai, dar nu te asteptai la asa ceva!  :) 
Plus ca la 20 de lei e bine de tot, adica un vin cu personalitate la banii astia, mai rar. Chiar m-a distrat! Dar atentie, trecatorule: e alb la infatisare, dar negru la suflet! In exces, cine stie ce se poate intampla?! De fapt, stim prea bine, deh...
Sper sa nu-l scumpeasca dupa atatea laude si sa ia aminte de la un cumparator cu state vechi in meserie, ca ce-i bun la 20 devine brusc nu chiar atat de bun la 30!  
"Maxime si Aforisme" editia 2013, faceti loc!

Despre pietris, Pontet Canet si Michel Rolland

Lumea vinului nu e in alb si negru, sau in fine in alb si rosu, cum doriti. Daca un chateau e consiliat de Michel Rolland asta nu inseamna ca vinurile respective sunt trase la xerox dupa zeci si sute de alte crame pe care celebrul oenolog francez le sfatuieste.
Ba chiar e ironic ca din 1999, dar mai direct dupa 2007, Rolland si-a adus contributia la revitalizarea acestui cru classé de Pauillac, mai ales ca se utilizeaza viticultura biodinamica. Insa o stire recenta m-a facut sa ma gandesc cat de serios iau unii conceptul de terroir. 
Ei bine, retehnologizarea cramei a presupus aducerea unor amfore de beton, in capacitate de 900 de litri, deci 1200 de sticle, pe intelesul consumatorului final. Vasele de fermentatie din beton nu sunt o noutate, ci reprezinta chiar un soi de trademark al Bordeaux-ului, nume mult mai mari decat Pontet Canet utilizandu-le. Sigur, ideea de amfora ne duce cu gandul la antichitate, la traditie multimilenara etc, dar are si o latura practica: forma de ou, mult mai populara in Bordeaux, asigura o suprafata mai mare de contact cu drojdiile, ceea ce va face vinul mai "gras", mai "parker" de ce sa n-o spunem? Ori cei de la Pontet-Canet au o perspectiva mai traditionalista, iar forma de amfora asigura un echilibru mai bun, dupa parerea lor. Dar ceea ce mi s-a parut fabulos nu e forma vaselor, pana la urma puteau fi patrate, rotunde sau cum doreau ei, ci...o stiti pe aia cu "terroirul inseamna pietrele din vie, nisipul pe care cresc plantele, apa care izvoraste de dedesubt"?
Ei, respectivele amfore sunt turnate folosind pietrisul de pe proprietate, nu asa de aiurea, si asta doar pentru cabernet sauvignon. Pentru celelalte soiuri (merlot, petit verdot, cabernet franc) s-a utilizat argila si calcar- aduse- ati ghicit- tot de pe tarlalele stapanite de chateau. 
Ma gandesc acum ce parere are cand citeste stirea asta (din Le Journal du Vin, sau altele) domnul Jonathan Nossiter, realizatorul  Mondovino, documentarul spumos si interesant de altfel, dar care l-a demonizat pe Michel Rolland in ochii multor iubitori ai vinului. Probabil si-ar spune ca nu Rolland a fost cu ideea, ci Alfred Tesseron, patronul. SI nu ar gresi prea mult. Insa tot patronul declara pentru Decanter ca Rolland, desi nu e prea convins de biodinamica si alte asemenea, priveste cu interes fenomenul si respecta decizia celor care trec la aceasta miscare.

Asta da aniversare: Zarea 100 Brut Natur

Pe cand scriam primele randuri ale acestui articol mi-am dat seama de un lucru care scapa atentiei la prima vedere. Asa ca am luat-o de la capat.

Zarea este cel mai batran brand de vin romanesc cu istorie neintrerupta. De la infiintare, in 1912, si pana azi a existat tot timpul o sticla de spumant pe care scria Zarea. 
Interesant este si faptul ca Zarea are legaturi- sa le zicem "de rudenie"- cu doua nume mari care exista si astazi, dar reinventate dupa hiatul comunist. Cu alte cuvinte- doua branduri care au disparut 45 de ani, dar au fost reanimate de diversi investitori, dupa revolutie.
Astfel fondatorul Zarea, germanul Wilhelm Mott, a lucrat (anterior deschiderii companiei la Bucuresti) cativa ani la Azuga pentru Pivnitele Rhein, poate cel mai vechi brand de spumante inca pe piata. Spumantele Rhein se gasesc astazi in portofoliul Halewood Romania, fabrica mai exista inca si e in circuitul turistic- la Azuga.
Al doilea nume legat de Zarea este Basilescu. Si familia Basilescu, pe langa vinurile linistite de la Urlati, era producator de spumante, detanand in franciza "Champagne de St. Marceaux", care era produsa in pivnitele de la Bucurestii noi. Dupa nationalizare, fabrica Zarea a primit si aceste pivnite in administrare. Astazi insa la Bucurestii Noi se produc celelalte articole din portofoliu (vermuth, spirtoase etc), spumantele fermentate in sticla fiind aduse pe lume la Otopeni.
Si asa, lasand istoria la o parte (oricum informatiile de mai sus sunt compilate din surse care nu sunt sigure 100%- netul fiind plin de aiureli), ajungem la proba paharului. Ei, fata de alte spumante Zarea incercate de mine pana acum- din Cristal si Diamond Collection, acesta e la mare departare. M-a lasat cu gura cascata. In primul rand nu stiu daca in Romania a mai stat scris pe o eticheta brut nature. Stiu ca un alt producator de spumante pretinde asta, dar pe etichetele sale scrie extrabrut, nu brut nature sau alternativ brut zero, asa cum prevad directivele europene. Dar e posibil sa aiba dreptate. De ce? Pentru ca brut nature inseamna ca vinul are intre 0 si 3 grame de zahar rezidual/litru, iar extrabrut ca are intre 0 si 6 grame. Deci daca un vin are 2 grame zahar, dupa lege, ar putea fi incadrat fie ca brut natur, fie ca extrabrut, la alegerea producatorului. Oricum e o discutie mai larga care priveste mai mult cutuma decat legea, pentru ca se zice ca ambele categorii se mai deosebesc de celelalte (brut, extrasec, sec, dulce), pe langa dulceata si prin faptul ca nu li se adauga asa numita "licoare de expeditie" (iar continutul licorii e un mic secret: poate fi compusa din vin, zahar, acid citric, ba chiar si unele arome, zic gurile rele). Deci sensul cuvantului natur trebuie luat chiar la propriu, in acest caz.
Spumantul obtinut prin metoda traditionala s-a prezentat foarte fin, cu o frumoasa si energica prezenta in pahar, o aromatica mai fructata decat ma asteptam, care pe langa biscuiti,  unt si drojdii fine, lasa sa se simta si tuse de corcoduse rosii, caracter aerat si vag fructat in gura, cu pastise de corcoduse si pere. Calitate foarte buna, trebuie sa recunosc. Dupa burta de cava din Spania si follow-up-ul sau din tara, cu sampanii si prosecco, pot zice ca n-as fi fost surprins de lucrare in 12-15 euro, poate si mai mult daca ar fi fost Champagne de la mama ei. 
Ce nu prea mi-a placut e ca desi are un ravas legat de eticheta in care aflam diverse treburi despre spumante si Zarea, nu aflam din ce e produs cuvee-ul de baza. O fi feteasca regala, o fi riesling-sauvignon blanc, o fi chardonnay? Oricum nu e asa de important. Eu unul sper doar sa nu fie macabeo, parellada si xarello:)
Sa mai zic ca e un spumant scos pe piata ca sa marcheze 100 de ani de la infiintarea companiei. Cum au mai spus si altii, sper sa nu fie un foc de paie sau o intamplare fericita si sa vedem acelasi calitate si in alte produse. 

Zarea 100, spumant obtinut prin metoda traditionala, Brut Natur, prod. Zarea SA, 13% alc, 37 (Kaufland) pana la 50 lei (alte hypermarketuri)

Metaph 2012 demisec (Gramma)

Acest vin face parte dintr-un private label Mega Image. Sunt vinuri produse de Gramma, Casa Olteanu, intr-un stil mai popular decat propriile editii. Brandingul e usor cabalistic- Gramma Metaph (de la metafora sau poate metafizica).
Totusi, desi demisec, acest aligote poarta in el miezul revelatiei din 2009 si al continuarii din 2011. Se simte finetea si puritatea fructului, dar datorita restului de zaharuri mai consistent, acea fragilitate aproape feminina din 2009 a lasat locul unui fruct mai evident si unui corp mai robust, iar indiciile minerale sunt si ele mai greu de detectat.  
E ca si cum domnisoara fragila a devenit intre timp o gospodina, tot frumoasa, dar mult mai putin sfioasa si sperioasa (era sa zic "bonoma", cum am vazut pe o eticheta de curand, pana mi-am dat seama ca substantivul aceasta nu prea suporta feminin, din pricini etimologice). 
Caracterizarea pe scurt a personajului suna asa: olfactiv: salcam, lamaita, ananas, limonada, măr granny smith. Gust: măr, suc de grapefruit cu zahăr,  final: compot de gutui, dulce-amarui, cum altfel. 
Lasa o impresie de vin curat, dar putin cam dulce pentru utilitatile obisnuite ale aligote-ului. Poate la un platou cu fructe si branzeturi cremoase sa stea mai bine.

Metaph 2012, aligote, demisec, DOC-CMD Iasi Bucium, 12,5%, prod.  Gramma/Casa Olteanu, 33 lei(exclusiv in Mega Image), 82 pct. 

Introducing: Familia Hetei Chardonnay Rezerva Familiei 2011

De Familia Hetei stiu de pe Facebook. Daca o sa ajung suficient de respectat incat sa tin un workshop despre promovarea de vin in new-media- i-as da drept exemplu. Iti faci cont de facebook si twitter, te imprietenesti cu lumea si sunt cateva metode prin care lumea singurica sa se imprieteneasca cu tine, pui niste poze de prin vie, crama etc., nu vorbesti prea mult de vinuri pana nu ai un site urcat sus, iar dupa cateva luni iti faci si un magazin online- asta pana intri in hora distributiei.
Iar eu, ilustru curios, nu am nevoie de mai mult ca sa vreau sa incerc aceste vinuri. 
Apoi- e ceva coerent si atragator pentru mine, chiar daca mai poate fi imbunatatit ici-colo, in brandul Familia Hetei, la dezvoltarea caruia a contribuit Alfred Binder. Pentru ca e chiar o familie- sunt tata, fiicele, ginerii etc, care de pe cele 15 hectare ale lor- fac vin. Vedeti aici de exemplu, cum sta treaba. 
As mai zice ca sunt foarte multe sate din acestea cu mare traditie in facutul vinului printre dealurile Transilvaniei, tot ce lipseste e indrazneala si un pic de tehnologie. Iata astazi daca ajungi cumva in comuna Beltiug din judetul Satu Mare o sa ai cel putin doua crame cu vinuri "certificate" de Lucruri Bune. 

De obicei, chardonnay-ul romanesc pe stil nou e foarte big&bold,  alcoolizat serios. Mai toti producatorii de chardonnay, hai sa-i zicem "premium"- ofera vinuri foarte puternice, de peste 14%. Ei, in acest context oenologul Laszlo Veiszenbacher propune un vin de doar 11,5% alc, IG Dealurile Crisanei! 
Rezultatul e insa echilibrat si deosebit de agreabil, cu o "baubilitate" mai crescuta decat a suratelor de prin alte parti. Pana la urma e tot un chardonnay baricat, cel putin in parte, dar tusele acide sunt destul de prezente si echilibreaza rezultatul.
Cu acestea fie spuse, biletelul zice asa: nas de intensitate medie, cu tuse de ardei verde, scrum, vanilie, pere. In gust apare pregnant ananasul, dar si perele,  vinul are prin urmare o aciditate buna, ce se resimte mai ales pe final. Tot ananas, pentru ca odata ce-ti intra aceasta aroma in minte si-n papile, nu prea te mai poti gandi la altceva. Alt lucru placut e ca impactul lemnului este tinut bine sub control. Mi-a placut si indicatia de pe contra cum ca "noi il servim la 10 °C, alaturi de friptura de porc sau de pasare si o portie buna de cartofi rumeniti in unt". Cum? Fara fructe de mare, risotto si guacamole? :) Si celelelate vinuri au propuneri de asociere culinara ciudat de firesti- paprikas, etc. 
Atrag doar atentia ca daca vinurile din gama Rezerva sunt pentru prieteni familiei si pentru ocazii speciale din familia Hetei (asa cum scrie pe contraeticheta), atunci n-ar trebui sa se gaseasca intr-un magazin. Daca apare vreun botez si ramai fara vin pentru ca l-a cumparat lumea pe tot, mai ales ca sunt editii de aprox. 1000 de sticle?
In rest, cel putin dupa aliura acestui exponat, nu pot decat sa apreciez ceea ce reprezinta acest producator: o afacere de familie, dar cu tehnologie moderna, vinuri curate si accesibile. Ar trebui sa fie mai multi ca ei.

Familia Hetei Chardonnay Rezerva Familiei 2011, IG Dealurile Crisanei, sec, 11,5%- 36 lei, 83 pct.

S-a gasit sange de cal in Sangele de Taur !

N-am putut sa ma abtin, ma scuzati. Am stat in cumpana daca sa-l intitulez dupa cum vedeti mai sus sau..."Sange de Centaur" ori chiar "Sange de taur regal", pentru ca da! regalitatea si-a facut intrarea si la Tohani, locul de unde izvorasc spre poporul roman ilustrul Sange de Taur si mai vartosul sau urmas- Sange de Taur Forte, sau pe scurt- STF, denumire care e un bun prilej de hahaiala adolescentina la raft. 
Suntem anuntati pe contraeticheta, printr-o bulina mare, ca sunt furnizori ai Casei Regale. Si daca intri si pe site- asta e primul lucrul care-ti sare in ochi, chiar din header.
Trecand peste glumele inerente, eu as spune ca e de bine. Adica daca legatura cu casa regala ii poate determina pe unii sa faca un produs mai bun, atunci socot ca totul e bine.
Vinul de azi e proaspat rasarit in rafturile marilor magazine si costa 18 lei (nu stiu daca e promotie de new-entry sau chiar atata costa). Este produs de Domeniile Tohani, gama se numeste Mosia de la Tohani- retail (pentru ca exista si o Mosia de la Tohani Horeca- vezi aici), este o feteasca neagra 2011 (de altfel, exista de toate in gama: pinot, cabernet, feteasca alba, SB) are pe eticheta un cuplu facand ceea ce oamenii nobili fac de obicei, pe mosia lor, si anume: echitatie. Pe contraeticheta aflam si legatura cu regalitatea, mosia de la Tohani fiind locul unde s-a casatorit principele Nicolae (cel din interbelic) dupa o incurcata si interzisa poveste de amor.  Sincer...gasesc ca in acest caz legatura cu regalitatea e mai nemijlocita decat altele, de pe la noi.
Inca de la turnare iti dai seama ca n-o sa ai de-a face cu o feteasca medium-body, asta dupa concentrare si pigment. Aromatic aduce unele adieri calde de dulceata de prune, visine, chiar si in secundar- tuse mai elevate de pielarie si tabac. Avand in vedere acestea l-am servit ca pe un rosu rustic- adica mai bine racit decat in mod normal, si nu cred ca am gresit- vinul parand mai agreabil, mai suculent- decat la 18 grade celsius. E dominat de tuse de visine si prune bine coapte, ciocolata neagra, iar finalul aduce ceva herbal- ca de ierburi aromatice uscate, piper, un iz metalic si un mix dulce-amarui, de la impresia de fruct copt si taninurile care se aglomereaza in gustul de pe urma. 
Ce mi-a placut? Nivelul destul de bun de calitate. 
Ce nu mi-a placut- ca desi profilul aromatic corespunde oarecum canonului- e o feteasca extractiva, aducand mai degraba cu un merlot, sau mai bine zis cu un carmenere chilian. Si inainte sa rabufniti- "hai dom'le, cum sa aduca o feteasca a carmenere?!" luati de degustati si mai vorbim. Un vin destul de greu. Un an in sticla i-ar folosi, dar nu m-as baza prea tare pe calitatea dopurilor- foarte scurte.
78 pct, mai mult pentru ca nu sunt fan al acestor vinuri foarte dense. Trecand peste acest aspect- am fost surprins placut de nivelul de calitate.

Terra Romana Chardonnay 2011 SERVE

Avem cateva chardonnay-uri bune in Romania, iar acest exemplar din Dealu Mare este unul dintre ele. 
Vizual e galben-verzui, stralucitor. Aromatic sta intre note clare de paducel uscat, coaja de pere, usoare note de masline si pastaie de vanilie. Gustul e foarte viguros, robust, aciditatea si alcoolul bine integrat (desi vorbim de 14%!) aducandu-si contributia la impresia generala. Exista un mix de baric (20% din vin e fermentat in butoaie de stejar) si exuberanta chardonnay-ului nebaricat care a fost bine folosit de oenologul Aurel Rotarescu, in crearea unei impresii de alb puternic, dar destul de abordabil. Am mai gustat acest vin, in diverse stadii, si daca anterior marca de baric- exprimata prin paine prajita si unt vanilat- era mult mai evidenta, acum- dupa ceva timp de asezare- aceste tonuri s-au pliat bine in gustul dominat de ceaiul de paducel usor indulcit cu miere, temperat de o feliuta de lamaie. Ca sa exasperez talibanii discursului descriptiv as mai mentiona ca aceasta feliuta de lamaie din ceai se regaseste in finalul mediu, unde isi imparte contributia tonica, usor amaruie, cu o coaja verde de para.
45 lei. E un progres fata de versiunea 2010. 85 pct.

Fantomatica Domnita Ruxandra

Nu e vorba de vreo nuvela mai necunoscuta de-a lui Mircea Eliade, ci despre un vin, cum altfel.
Nu stiu cati dintre dvs isi amintesc surpriza de pe lista Premiilor de excelenta, cand un vin produs de Oenoterra- Dealu Mare, producator vizibil mai mult prin spumantele pe care le face, in special gama Cashmere, a primit una din cele doar doua mari medalii de aur din competitie.
A trecut timpul si respectivul merlot a ramas tot nelansat si inaccesibil. Asa ca n-am stat prea mult pe ganduri cand s-a ivit o posibilitate de achizitie. Si intr-una din zilele trecute am dat cep sticlei impunatoare dar fara eticheta sau alte insemne distinctive.

Domnita Ruxandra Merlot 2009 mi s-a parut un vin serios fie si numai dupa culoare- foarte intensa, cu picioare glicerinoase pe pahar, iar profilul aromatic mi-a confirmat premisa, cu arome adanci, de cireasa confiata, dude, carne uscata, in gust pruna si visina, scortisoara si un strop de vanilie, taninuri foarte fine, de granulatie mica. Insa ceea ce il individualizeaza e o consistenta foarte buna si o proprietate aproape peliculara, densa. E un vin care se schimba in timp, pare foarte compact si nu tocmai usor de baut initial. Poate de aceea, a zabovit vreo 4 zile in frigider. Sa zic doar ca ultimul pahar mi s-a parut cel mai bun, poate si pentru ca dupa atata aerare a capatat un final tonic, de ierburi uscate, care inchidea paranteza mult mai interesant decat tusele dulci de pana atunci. Si aceasta "rezistenta" la efort pe care a dovedit-o ma face sa-l punctez cu 87 pct.
Vinul a fost luat direct de la crama de catre Mihai Vasile (Berbecutio) si m-a costat 60 de lei, pret la care sunt foarte multumit de lucrare. 
Nu prea inteleg de ce nu a fost scos pe piata ca sa profite de interesul generat dupa concurs, dar in fine, fiecare face ce vrea cu propria afacere.

Cu K de la Kinky: Erotikon 2008 Cabernet Sauvignon 2007

Asa scrie pe eticheta- Erotikon 2008, dar pe contra-eticheta aflam ca e un cabernet din 2007. Nu stiu exact
la ce s-au gandit cand au trecut doua date, dar cert e ca la oamenii carora nu le prea place sa fie bulversati- nu prea au facut-o.
La ultima degustare din Turn eticheta a fost un lung prilej de discutie. Nici nu prea imi vine sa pun poza, nu ca as fi vreun mare pudic, sau ca n-as avea destul rafinament artistic din acesta cam pervers, dar mi-e sa n-o raporteze cineva ca indecenta si ma trezesc cu alta belea pe linia blogger/facebook (hai sa pun una mica, bine ca nu-i cu verso, ca acolo e si mai si). De remarcat ca din opt participanti nimeni nu a fost entuziasmat de ceea ce vedeau. Bine, pare a fi un vin pentru oameni si petreceri kinky gen Eyes Wide Shut, ori degustarile noastre nu sunt atat de progresiste.
Asadar, IG-ul Dealurile Olteniei s-a prezentat cu arome de padure (forest floor, zice lumea pe afara), menta, tutun, dulceata zaharisita, carne uscata. In gust fructele se releva mai clar cu tuse amalgamate de cirese, prune, coacaze, cu taninozitate si densitate pe final- unde gasim tuse de praf de cacao, afine si o varietate de condimente, dupa gust. Bun, serios. 85 p. 
Mai are sange in instalatie, ca sa fiu in ton cu ideea.
Fascinanta este si epopeea pretului care de pe la vreo 60 de lei a ajuns in zilele noastre la peste 100, asa dupa un google rapid. Asta e, pana la urma e de colectie, in adevaratul sens al cuvantului. 
Imi si inchipui un milionar german in varsta, miscat de tot soiul de fetish-uri selecte, coborand in pivnita/dungeon sa stearga praful de pe etichete.

*Ilustratiile sunt semnate de artistul plastic Ciprian Paleologu, conceptul apartine lui George Moisescu, iar vinul e adus la indeplinire de oenologul Veronica Gheorghiu. Au fost produse 2000 de sticle. 

Grasa de Cotnari Colocviu la Moscova 2011

Sincer sa fiu nu mi-a inselat asteptarile, pentru ca banuiam cam ce urmeaza sa fie. Poate pentru ca am gustat niste furminturi seci in ultima vreme, sau poate pentru ca (mi se pare mie) exista asemanari intre grasa si pinot gris, de exemplu, cel putin la stilul de vin pe care-l pot da.
Vinul are un nas fara mare intensitate, trebuie sa te aproprii mai tare de el, ca sa zic asa, mieros, cu indicii de flori albe si tuse de physalis si pepene galben. In gust regasim aceleasi tonalitati de fruct, iar finalul e acrisor, amintind de corcoduse, dar si remanent- picant, usor intepator, condimentat. Mai ales in gust emana ceva fragilitate, ma asteptam la ceva mai robust, nu stiu cat de vechi sunt plantatiile, dar parca nestatornicia asta vine dintr-o tinerete inca neasezata. Exista si o sensibilitate la temperatura de servire, nu trebuie frapat prea energic, va parea foarte subtire.
Nu e un vin rau, puncteaza masiv la factorul de noutate, pentru ca deh- grasa de Cotnari in sec n-a prea vazut lumea, dar e loc de mult mai bine. 81.
In rest, sticla arata bine, ridici un pic din spranceana cand citesti denumirea, dar faci ochii mari de tot cand citesti textul, o chestie brilianta cu o "tovarasa" bonoma si zglobie care descreteste fruntile. Suprarealist!
Oricum, licoarea e de gasit in oferta Evino si costa 45 de lei.

PS: imi aduc aminte ca am zis ceva de o grasa seaca acum vreo 3 ani, asa in trecat dupa ce zisesem una alta despre un vin care nu mi-a placut prea tare.  Imi mai amintesc si un comentariu al unui  cetatean care spunea ca ideea unei grase de Cotnari in sec i se pare o gluma proasta. Sau poate mi se parea atunci ca fiind o mare potentiala realizare nationala, dar mai usor de facut decat o autostrada. Ei iata ca intre timp autostrazi tot n-am prea facut, dar macar a aparut prima grasa de Cotnari in sec. 

Goodwine de primavara 2013. Am fost acolo.

foto: vinescu.ro
Marturisesc ca a fost Goodwine-ul de la care m-am intors cel mai impacat. Desi a fost pentru mine tot un hit&run- 5 ore de alergat intre standuri si 9 ore de "odihnit" in tren- de aceasta data am aplicat o strategie noua, pe care am observat-o de-a lungul anilor la vizitatorii obisnuiti care pareau sa se simta mai bine ca mine. Adica in loc de iluzia ca poti face un mare survey al vinurilor prezente, am preferat sa ma las purtat de curent. Si curentul m-a dus ici-colo, si- e drept- in unele parti ale salii n-am ajuns nicicum.
Cele mai bune momente ale targului au fost cand m-am intalnit cu Vali si am trecut prin vinurile de top de la Rioja Alta SA (aduse la noi de Crama Borha)- care dupa parerea mea au oferit cele mai bune rosii din targ- in special o gran reserva 904 din 2001, un vin atat de fin si deosebit (pana la absenta totala a notelor de fructe) si care trece bine de tot de 90 de pct, cand am clevetit nitel cu George Moisescu la o bere (da, da, radeti), si cand m-am intalnit cu Radu Rizea si Pivnicerul la standul Vinarte, unde din intamplare (pentru mine) se dadea spre degustare intreaga armata de printi de la origini si pana in prezent. Sincer, acompaniament mai elegant si mai vivace pentru o vorba lunga nu exista la ora aceea, si remarc cat de in viata este acest merlot de Zoresti, clasamentul schimbandu-se nitel in ultimul an, dar nu intratat incat sa detroneze 2001 din magnum de pe prima pozitie a ierarhiei personale.
In rest, am fost surprins de Crepuscul- gama entry a celor de la Liliac, in special de cupajul de SB si FR. Un nas foarte tipic pt. sauvignon. Din gama mai mare cele doua feteasti (alba si mai ales regala) mi s-a parut foarte reusite si tipice, iar rose-ul cel nou (2012 fn+merlot) a castigat usor in intensitate aromatica, dar ramane tot genul de rose-ul pal, agreabil si usor, care a placut atat de tare anul trecut. Pana si Domeniile Ostrov au propus un rose destul de reusit, proaspat, tot in stil mai delicat, mai putin intruziv. La SERVE am degustat doua noutati- un riesling de Rin 2012 Vinul Cavalerului, nu cu mare tipicitate, dar cu mare baubilitate, un deziderat pe care ar trebui sa-l urmareasca si altii. Feteasca alba n-a avut o productivitate prea mare anul trecut si de aceea s-a preferat folosirea sa intr-un cupaj cu sauvignon blanc in gama Terra Romana. Rezultatul a fost una dintre cele mai bune fetesti albe de la targ:). La Alira l-am remarcat de Tribun 2011, un cupaj serios de merlot, cab si feteasca neagra. Mi s-a parut ca desi plantatiile sunt tinere, vinurile reusesc sa se exprime mai bine si mai serios impreuna decat fiecare separat. La Budureasca am gustat doua caberneturi 2011, unul sec din gama Origini, ferm si competent, si unul dulce, foarte bun, dar pe unele gusturi. Ca veni vorba a mai existat o lansare de vinuri dulci- la Crama Oprisor- o mini gama de desert numita Detaliu, cu un pinot noir dulce (din nou: apreciere acestor vinuri e o chestiune de gust), si mult mai remarcabil pentru mine- un chardonnay cu nu mai putin de 180 grame zahar, destul de bine tinut in frau de aciditate. La vecinii de la Aurelia Visinescu am gustat ce-mi lipseste din "portofoliu"- White Artisan 2011- vin alb foarte agreabil, fara a-i lipsi o tusa eleganta, si tamaioasa sec Artisan- care mi s-a parut a intra in topul  trei al acestor chestiuni. Am mai gustat un pinot grigio 2012, destul de proaspat si intens. Si Rose-ul Karakter 2012  pare unul dintre cele mai reusite din aceasta primavara. In schimb, n-am inteles nimit din 3  Fete Negre, poate imbatranesc si nu mai fac fata la atatea. La Tata si Fiul- crama vranceana-  un muscat sec 2012  e destul de reusit, rosiile insa nu sunt chiar in linia intai, dar au timp de mai bine. La Jidvei am degustat gama Nec Plus Ultra, cu vinuri din 2011, daca am retinut corect, un SB, un chardonnay si un rose. Sincer, foarte reusite, e drept demiseci toate, dar aromatic iti iau maul. Ramane de vazut cand vor apare in magazine si daca vor fi la aceeasi calitate.  
La Alcovin Macin- toate bune si acide, in special Aligote si cupajul Renatus, treburi din 2012. Le-as mai incerca pe amandoua.
La Cotnari (in fine...aripa tanara), busuioaca Colocviu la Paris a fost lansata cu mare tam-tam, cam mare si cam prea sonor. Dar trecand peste acompaniament, acest vin merita laude, fiind destul de deosebit de toate celelalte. E prima busuioaca in sec pe care o gust si care reuseste sa captureze celebra aroma de trandafiri si dulcegarii pe baza de trandafiri, chestiune care e pana la urma trademark-ul soiului. Sincer- dupa ce citisem si gustasem pana acum- aveam impresia ca asa ceva e imposibil. Si gustul e indraznet, disociat de nas, cu fructe rosii acrisoare, vegetal, tonic. Bravo! Incet-incet, Cotnari se misca inspre zona de "binisor".
La Sapata, aka Crama Delta Dunarii am gustat un barolo Pio Cesare 2007 destul de bun si un amarone Bosan 2003 si mai bun:) Glumesc nitel, de fapt standul era al lui Vinitaly Deluxe(care i-au anturat si pe cei de la Somova in portofoliu). Incercati babeasca neagra de acolo- un cabernet de Loara stas:), si noul rose 2012, din merlot, proaspat, dar intens aromatic.
Halewood- nu prea au fost treburi noi fata de toamna, poate doar eticheta pentru Rhea, alt titan, robust si acid facut din Viognier. Vinul e bun, dar nu prea are legatura cu suratele din Vouvray sau chiar cu cele din lumea noua. Cred ca tineretea plantatiilor e de vina, sau poate terroirul, cine stie. In schimb, Theia Chardonnay 2011 mi s-a parut un bun mix intre prospetime si tusele de baric, vin cu buna tipitate.
La Ecoreca (Horeca Expert) am gustat ceva numit Flaccianello della Pieve, un vin toscan din 2007- wow, un sangiovese foarte elegant si serios, cu mare complexitate.
In rest au fost si chestii pe care nu le-am inteles: la Nomibo, crama mica din Dealu Mare, cu vinuri kosher, natur, cum vreti sa le ziceti- am gustat ceva care se chema "Vin Capodopera". O tamaioasa dulce care a fost mai degraba "vin si plec"(Razvan, e fara intentie) decat vin capodopera.
Am zis ca m-am simtit bine, am plecat cu sentimentul ca n-am batut atata drum degeaba, dar nu intratat de bine incat sa-mi scape unele neajunsuri, in parte recurente: lipsa aerisirii la show-rile culinare (de ce e nevoie de ele? sau daca e musai, si nu stiu eu, n-ar putea fi facute afara, intr-un pavilion, sau asa ceva?), lansarile foarte zgomotoase, cu muzica, etc. Stiu, voce buna, etc., dar parca nu e locul pentru recitaluri de o ora.
Ce am remarcat la nivel general a fost potabilitatea crescuta a vinurilor romanesti. Practic n-am prea intalnit dezastre enologice. Stiu ca nu e mare lucru in context international, dar pentru noi e un mare progres. AM mai remarcat insa si o anumita plafonare, nu prea vezi vinuri romanesti noi care sa te faca sa zici "wow". Dar vorba lui Marx, sa nu disperam, acumularile cantitative vor produce candva saltul calitativ. Poate la toamna, sa vedem.









2 AM punk wine blogging

Cred ca dupa patru ani de tastat mi-am castigat dreptul sa fiu condescendent. Si mai cred ca nimeni de acolo nu mai are vreo idee cum ca nu scriu bine. La naiba, pana si eu cred ca scriu bine, asa ca...Ok, calcand peste acestea si trecand chiar fara tentatia de a spune ca urmatoarele 10 posturi vor fi scrise fiecare in stilul unul laureat nobel diferit, ceea ce nu prea cred ca se va intampla, nu pentru ca n-as fi in stare, ci pentru ca sincer nu merita efortul (mda, incercati sa va ascundeti dezamagirea si ofensa), as vrea sa spun ca lumea scrisului de vin de la noi e teribil de diferita. Avem preluatori de articole de exceptie si spun asta fara a fi rautacios, pt. ca  iti trebuie si timp si stil pentru a face asta. Apoi mai avem ofuscati, genul nemultumitului perpetuu, mai avem tipi foarte siguri pe ei, siguranta asemanatoare jucatorului de fps-uri care se joaca de 10 ani in single player si crede ca e tatic, dar de fapt e vraiste, si mai avem genul fara talent (da, stim cu totii la cine ma refer), dar care s-a trezit ca poate ocupa un spatiu lipsa si anume acela al oficialului, al celui care poate scrie ca un vin e corect, etc, al celui care bombardeaza cu mailuri producatorii ca sa-i trimita mostre, etc, mai sunt si virulentii, pana cand virulenta se indulceste. Mai e si genul plictisitului... Eu am fost oricare dintre acestia, mai putin unul. Dar poate se va schimba si asta, cine stie. Devii alcoolic si ai nevoie de obiect, nah!
Ca s-o intorc ca la Ploiesti, as zice ca nimic nu e cum pare. Ce crezi tu ca e minunat scris si probabil ca este, dpdv tehnic, poate sa fie un foc de paie de 500 de vizualizari o zi si asta e tot. Maine lumea se va intoarce la metehnele si grijile ei.  
Cel mai citit articol al meu ever, and mean ever, este acesta. Si asta fara botzi si alti paianjeni. Are cam de doua ori mai multe vizualizari decat orice alt articol pe care l-am scris. Alea de sunt eu mandru...nu sunt nici macar in top ten si e logic. Titluri pompoase care nu intra in indexare, etc (hai, dom' comisar, zi ca nu se pune virgula inainte de etc, ca iti bannez iar comentariul. Promit ca ti-l las daca il scrii integral in latina). Adica, la naiba, uitati-va la ce se uita lumea la tv...