My God, DAVINO! Revelatio 2010 si Purpura Valahica 2008

Revelatio 2010 (Sauvignon blanc 85%, feteasca alba 15%) si Purpura Valahica 2008 (Feteasca neagra 100%) sunt doua vinuri produse de Unicom Production sub marca Davino, un soi de Dumnezei ai segmentului premium romanesc. Pot sa par putin ironic, dar nu asta e intentia mea (primordiala). De la geneza vinului "premium" romanesc si pana azi, mai toti nou sositii au avut un idol in fata: Davino. Ciudat ca nu pe Vinarte sau pe SERVE. Nu, nu, pe Davino! S-au inspirat asupra vinului in sine, desi la randul sau Davino a luat ceva de la SERVE (printre altele acum clasicul merlot-cab-feteasca neagra), dar mai ales asupra felului de a face afaceri, si chiar (zic unii) asupra preturilor. E un lucru stiut ca Davino te admite ca vanzator, nu poti sa te duci asa acolo netam nesam sa zici "da' si mie sefu' 10 baxuri de Domaine Ceptura Rouge".
Soiul asta de tratament pare domnos si demn de emulat, desi pentru ceilalti, vanzatorii, pare cam arogant. Ar trebui sa fie ceva in ecuatie: calitatea iesita din comun. Si pretul decent. Si mai e ceva: cand te joci singur, ai impresia ca esti cel mai bun. Si pentru ca marketingul e pentru oameni credinciosi nu pentru cei cu logica de fier, functioneaza! Adica ramai cel mai bun, atata vreme cat nu te joci cu altii. Ce,  unul dintr-a 8-a se joaca cu unii dintr-a patra? Apoi, Davino nu trimite vinuri la concursuri sau alte treburi din acestea. Nici macar la reviste din afara, pentru ca nu exporta, si nu exporta pentru ca vinde bine aici.  Si vinde bine pentru ca e no.1. Vedeti cercul vicios?
Ce mai trebuie spus: luate vinurile unul cate unul si facuta o medie la sfarsit, Unicom este crama cu cel mai bun rating din Romania, dupa review-ul Vinul.ro de anul trecut. Deci stim un lucru: in raport cu producatorii interni, acesti oameni au un standard ridicat. Dar sa vedem vinurile si sa tragem niste concluzii bulversante pentru unii, dar, cred eu, interesante.

Revelatio e un sauvignon-like elegant, un alb romanesc de top, cu structura si fara prea multe exotisme. In nas tonuri florale, evoluate, soc si tei, dar si nuante minerale. Exista si tonuri vagi fructate. In gustul robust, dar elegant, apar inflexiuni elegante, dar destul de subtile, de citrica coapta, ceva grapefruit si indicii minerale. Finalul nu e luxuriant, dar mediu, placut. Alcool bine integrat (13,8). 87pct.
Pret: aproximativ 90 de lei. Rivalul din 2010: Solo Quinta de la Recas- pret 70 de lei. Ratingul meu 89. Cuvee Amaury de la Serve. 85p. 65 lei. Si daca imi permiteti, alte doua vinuri neasteptate, cum ar fi Gramma Cuvee Visan. 85 pct. 40 lei si Chardonnay Nachbil, 85-87, la 50 de lei. Sa nu exageram cu matematica, diferente de 2-3 puncte nu sunt foarte relevante, mai ales daca sunt date in circumstante diferite, dar se observa clar ca este cel mai scump dintre ele, si nu cu 2-3 lei. Nu vorbesc de vinuri straine, sunt cateva insa (chiar pe piata noastra) care ne fac de rusine, mai ales la raportul pret calitate in clasa asa zisa "premium".

Purpura Valahica este o feteasca neagra de top. Nu e extraordinar de greu de descris, are o buna tipicitate, apar ilustrele note de pruna uscata, fructe de padure, ciocolata, condimente (piper, scortisoara) si un final lung, dulceag, agreabila, in ansamblu. Corp mediu, nu foarte adanc, dar un nivel de alcool (14,3) iesind un pic din nas. Pentru mine e de 86 pct. Costa 80 lei.
Rivalitati. Spre deosebire de vinurile albe, unde in lipsa unor lucruri absolut minunate am facut apel la intreg portofoliul romanesc, indiferent de soi, la feteasca neagra hai sa limitam baza de selectie, atat la soi cat si la an.  Prestige de la Segarcea. 85 pct. 80-90 lei, dar a fost o editie cam prea limitata. Prince Stirbey se gaseste  la oarecare distanta (in jos), dar pretul e asemanator, la 75 de lei. Basilescu. 87, un vin ceva mai viril decat expresia Davino si cred cu ceva mai mult potential. Costa 85 de lei, daca nu ma insel. Hyperion de la Halewood, e totusi campionul anului 2008, la 88 pct, dar si la pret 100 de lei. Aici observam un oarece echilibru, mai ales sub aspectul pretului, dar si al calitatii. Un rpc relativ echilibrat. Totusi nici nu aduc vorba la  ce vinuri straine se pot cumpara la 20 de euro, s-ar putea ca unii sa considere ca e nedrept sa compari mere cu pere.

Nu tin neaparat sa trag o concluzie taioasa. Observ ca in relatie cu producatorii interni, Davino sta acceptabil, atat calitativ cat si la rpc. In aceasta ordine de idei, are sens sa-i idolatrizezi. Insa cercul vicios se intoarce:  Davino pune 50-70 de lei pe feteasca lor "premium", si peste un an, doi,  toate fetestile "premium" stau cam in acelasi pret. E greu sa fii primul pe felie. Si pentru noi, sa le multumim asadar:)
Daca extrapolam piata insa, ne gasim in aceeasi disproportie fata de rpc-ul extern, pe care am expus-o si constatat-o pe propriile papile si finante de multe ori. Davino e o reprezentare buna a pietei romanesti. Totul e bine si are sens in ea insasi. Comparativ cu altele insa, suntem departe, departe.

9 comentarii:

ionut ciobanu spunea...

foarte bun post George

George Mitea spunea...

Multumesc, Ionut. In rest, sanatos, voios?

Dan spunea...

Deci, tocmai ma pregateam sa scriu si eu ceva despre preturi si "Holy Graal"-ul Davino sapt. viitoare, dar ai explicat foarte bien fenomenul.
Este ciudat cum Davino pare acum "in regula" datorita noilor intrati lacomi care au pus preturi cat mai sus cu intentia declarata sau nu: "noi facem ca Davino, daca Davino poate noi de ce nu?". Practic nu isi dau seama ca prin politica lor de pret legitimeaza implicit preturile Davino care isi va permite sa mute jocul la o etapa suerioara, crescand preturile pana nu ii vor mai putea urmari nimeni. Multi o sa isi rupa gatul incercand sa imite Davino...
La ora actuala Davino merge mult pe marketing de "cult wine", dar mai are pana acolo. Daca le iese, bravo lor! Dar in Romania segmentul asta e prea ingust, un fel de nisa nisei niselor...si trebuie sa dea si ei undeva cantitatile alea de vin care nu se ridica la pretentiile brandurilor premium...
Din punctul meu de vedere e usor sa faci si sa induci sentimentul de calitate cand ceri preturi foarte mari comparativ cu restul piatei si de aceea mult mai corecte si fairplay fata de mine si de alti consumatori mi se par pozitiile SERVE si Vinarte. Si eu cred ca pe termen lung asta va conta....
A si despre vinurile lor: No comment! In sensul ca nu am ce comenta..:)

George Mitea spunea...

Exact Dan, asta-i si cercul vicios

dragos spunea...

Salut!
Tentat de pret (25 in metro) am incercat zilele trecute un rosu de ceptura din 2009. Nasul foarte misto dar corpul mi s-a parut in contratimp cu pretul (40 regular). Pentru un entry care costa cat un smirnoff asteptarile erau mai mari. Ce a ramas a fost senzatia de vin de 20 si multumirea ca nu m-am ars cu 40. Iti dai seama ca ti-am cautat vreun post related pe telefon in fata raftului, da nimic! O sa platesti :)

George Mitea spunea...

Ideal ar fi sa incerci sa gasesti in raft lucruri de care am scris, nu viceversa:)
Totusi prea rau nu trebuie sa fi fost. Fata de "Ceptura" cum ti s-a parut?

dragos spunea...

Mai buna ceptura ta.

ionut ciobanu spunea...

da, sanatos. si oarecum voios, dar suparat ca iar nu am putut ajunge la SERVE.
nu am mai postat de ceva vreme, am cateva zeci de note de degustare dar imi lipseste cheful. ceva din piata vinului, din blogosfera poate, nu ma indeamna la scris despre vinurile romanesti.poate tre reprofilez blogul spre alte zari

George Mitea spunea...

Pai nu stiu daca e o idee rea. Un stagiu de pragatire extern foloseste chiar si la fotbal! :)