Babeasca Neagra 2008 "Glia" Senator Focsani


Ca sa inchei seria de babeasca neagra, cu rezultate satisfacatoare si promitatoare, o sa vorbesc si despre ultima babeasca neagra a celor de la Senator.


Culoare: rosie rubinie
Nas: "funky", pastarnac, note brusturoase, pamantoase, visina, nuca de cocos, prajituri de casa.
Gust: acid, cu note dominante de visina, apoi scortisoara. Tanini de "granulatie" fina, dar prezenti. Unidimensional, direct.
Postgust: visina acrisoara, mediu-lung, cu note contradictorii si persistente de dulceata (acadea). 76 pct. 

Vinul nu este inca disponibil. Mostra nu a fost etichetata. De aceea nu pot decat sa presupun ca informatiile ce se deduc din fotografia de pe site-ul producatorului sunt corecte: DOC Insuratei (Braila) (doar daca s-a ridicat de curand la stadiul de DOC, altfel va fi probabil IG Terasele Dunarii), an 2008. Nici pretul nu-mi este cunoscut, dar sper sa fie in jur de 20-30 de lei. E posibil sa sufere transformari imbucuratoare pana la lansarea in comert. 

Comparativ cu Omnia 2010:  Omnia il are pe vino-n-coa' mai abitir ca acesta. Glia este un vin mai serios, mai lucrat, cu vinozitate mai pronuntata. Doar ca este cam liniar in gust, nu are linkuri si note de subsol, ca sa ma exprim plastic.


2009 Rara Neagra de Purcari

Carevasazica Republica Moldova. Ce-mi vine in minte cand ma gandesc la statul vecin de care ma despart 12 km? Ma gandesc la un soi de mini-romanie dintr-o realitate paralela,  un fel de anii '90 vesnici, in care doar modelele bmw se updateaza, restul ramane la fel. 
Oamenii arata ca noi (acuma, daca sunt studente la ase, chiar mai bine, ar zice unii exploratori ai fenomenului).  Vorbesc ca noi (in fine, majoritatea), sigur din loc in loc aruncand in conversatie cuvinte amuzante, care au capatat, datorita izolationismului sovietic, sensuri nitel diferite decat cel descris in dex-ul romanesc. 
Vin, rachiu la 6 lei 0,5 litri, peste afumat, tigari de contrabanda mirosind a peste afumat, bomboane ieftine, icre negre contrafacute (da, este posibil!), legume-fructe ceva mai ieftine, comunisti, planeta moldova, zdob si zdub, gagauzia, sheriff tiraspol. Puteti adauga si dvs. destule la seria aceasta.
Sigur ca vinul moldovenesc nu are o reputatie excelenta. Combinate de vinificare pe stil vechi,  de care abia am scapat si noi, vinuri triviale, ieftine. Sunt si exceptii, desigur. Ma gandesc la micii producatori degustati la Goodwine, dar mai ales la Purcari (Nu dau link. Antivirusul innebuneste de fiecare data). Dar acestea nu mai sunt ieftine. 
Daca ieri am vorbit despre o feteasca regala din Ungaria, pe numele ei de fata kiralyleanyka, astazi vorbim despre o babeasca neagra, intalnita in R.Moldova sub numele de rara neagra. In mod ironic e cea mai scumpa babeasca gustata de mine.  Cred ca este prima oara cand Purcari lanseaza acest vin ca monovarietal, de obicei rara se utilizeaza in  cunoscutul cuvee Negru de Purcari
Asadar:
Rara Neagra de Purcari 2009, 13,5%, rosu sec, editie limitata (un pic peste 10.000 sticle).
Face 31 de lei si este importata de Crama Ceptura srl.
Culoare: rubinie stralucitoare
Miros: cocos, ciocolata, prune
Gust: cireasa, visina, suculent, vanilie, tanini fini si (ca sa inventez un termen:) de granulatie mica, corpolenta usoara
Postgust: visina, pruna coapta, coacaze, piper, mediu- scurt.

Aciditate este foarte mare. Serios, atentie la vinul acesta! De unul singur provoaca revolutii in stomac si produce acumularea de calorii aditionale nedorite. Sfatul meu? Incercati-l pe stomacul plin sau in curs de umplere. Cu o pulpa de cocos, as zice, dar poate mi-e mie putina foame si pofta. 
Baricarea de 12 luni a polisat fructul, care nu este atat de prezent ca la variantele romanesti. Pacat, daca ma intrebati pe mine. Poate ca, vezi cazul variantei unguresti de feteasca regala, izolarea a alterat in timp ceva din standardul de soi. Nu cred sa mai existe pe piata o babeasca baricata atat, dar in orice caz stejarul nu este intrusiv sau dominant. In orice caz, e un vin bine lucrat, serios, dar nu te agata cu ceva al lui.
77 pct. 

2006 Kiralyleanyka SZOKE

Este un vin unguresc alb sec. DOC-ul este Gyongyostarjan. Este din 2006 si a costat 20 de lei. Stiu ca unii dintre voi spuneti acum: Esti maniac! De ce ai cumpara un vin alb de 20 lei de acum 5 ani? Ce, te astepti la revelatii? Crezi ca-i vreun alb de Burgundia sau ceva?
Nu! Cand am comandat aceasta sticla m-am gandit la cu totul altceva decat anul de producere.

Cred ca relatiile dintre cele doua tari sunt la nivel de vulg exprimate prin fluieraturile din timpul intonarii imnului national al celeilalte. Si antinomic la acel omor stupid care ne-a legat vremelnic si emotionant.  
Istoria fiecareia, atunci cand face referire la cealalta, este politizata. Problema Transilvaniei este cunoscuta. Am citit articole interesante, scrise de istorici straini, reputati, si care considerau ca foarte putine surse istoriografice maghiare sau romanesti sunt demne de luat in seama. Ambele se fondeaza pe presupozitii politice intarite si reluate prin sofisme de autoritate. Stiti ideea: o ipoteza slab sustinuta de dovezi este lansata de un istoric, apoi, pentru ca e politic corecta, este citata si reluata de alti sapte, pana cand se canonizeaza si intra in manuale ca istorie oficiala. Nu stiu cum e pentru maghiari, dar la noi este celebra teza a continuitatii in spatiul carpato-danubiano-pontic. La inceput erau niste daci, apoi prin etno-geneza badabim-badabum! noi, romanii. Singura problema ar fi ca vreme de 700 de ani, daca nu mai bine, romanii, sau in fine vlahii/valahii nu exista in istorie. Apar brusc in secolul 11. Sunt tot felul de teorii in legatura cu acest fapt. Dar aici vorbim despre vin nu despre dispute fara rezolvare.

Sa revenim la kiralyleanyka- un strugure cu o poveste interesanta. Nu sunt vorbitor de maghiara, asa ca nu ma credeti pe cuvant, dar inteleg ca s-ar traduce prin "mica printesa", desi leanyka inseamna "fata, fecioara". Se lumineaza mai tare problema daca gasim un sinonim al numelui si acesta ar fi Danosi leanyka. Adica Danes, de la comuna Danes , judetul Mures,  pe Tarnave, in vecinatatea Sighisoarei. A existat un soi neaos de vita de vie care s-a numit danaseana. Asta pana in 1928, cand la Expozitia Nationala de Vinuri si Fructe (cu precizarea: din Romania) a fost rebotezat, in onoarea regelui:. ta-ta-ta! Feteasca Regala!
Asa este, ati intuit corect, kiralyleanyka nu este altceva decat feteasca de Danes, adica Feteasca Regala. Dupa cum mai stiti este un soi nascut prin polenizarea naturala a Grasei cu Feteasca Alba.
Acum treaba devine intereasanta pentru mine. Vedeti, noi consideram vinul ca pe un produs cultural, exponent al  culturii si civilizatiei nationale. Cand, de fapt, este o planta (daah!), care-si traieste existenta intr-o realitate mult mai lipsita de tumult politizant si intr-un dispret total pentru problemele zilei fie ele descriese in Timpul, Kronika sau la Antena 3.  Albinele si gazele nu pot fi impuscate pentru trecerea ilegala a frontierei, nici pentru tradare nationala, nu respecta bestiile! nici legile oamenilor, nici ideile scornite de mintile lor reduse.
Asa se face ca acelasi strugure fie ca are in chiar denumirea sa "romanesc", "unguresc", "frantuzesc", etc, se gaseste in mai multe tari si podgorii. Tot la fel de adevarat este ca nici noi, nici ei nu interconecteza linkurile. Adica n-am gasit pe site-uri romanesti referirea la acest kiralyleanyka, dar si cele unguresti ii ignora existenta si numele in tara de la est. 
Asta este, pentru unele tare si marote nu exista remediu. Poate doar un pahar de vin.

2006 Kiralyleanyka Matrai SZOKE, alb sec, 13,5%, importat de Crama Noastra srl Cluj.

Culoare: galben auriu foarte intensa.
Miros: primul nas de flori de tei, musetel, apoi etilic (spirt diluat), apoi se stabilizeaza intr-o forma florala (flori albe, delicate) si fructata: mar, desi un usor si nederanjant iz etilic rezida.
Gust: fin untos, corpolent, puternic condimentat (piper, cuisoare), fruct : mar, para, caisa, cirese albe, pe final apar si fructe exotice (ananas), mandarina.  Inca din atac iti dai seama ca temerile privind varsta sunt nefondate, cel putin la nivelul aciditatii.
Finalul este persistent, condimentat, citric (limeta, caisa aproape de parg). 

Nu te astepti la asa ceva de la un vin alb de 20 de lei si din 2006! Nu o sa dau navala sa comand baxuri intregi, dar a fost o experienta interesanta, chiar daca nitel atinsa de oxidare. Aproape ai zice ca e un riesling german (si forma sticlei sustine asemanarea). Un vin mult mai corpolent decat expresiile romanesti ale acestui strugure. Poate izolarea le-a "mutat" un pic, cine stie. As fi interesat sa incerc ultima varianta a producatorului.
Dar sigur, faptul cel mai interesant este remanenta vinului, contrar asteptarilor generate de pretul modest. 
84 pct. Ieri seara alaturi de pui la cuptor cu legume.

Feteasca Neagra 2010 Omnia

E facuta de aceiasi, in acelasi fel si loc ca precedentul vin: eco, sec, 17 lei.
E tot light, rubiniu, miroase asemanator, doar ca o pruna nitel necoapta se impune ca o veritabila coloana vertebrala. E peste tot si este cam tot. Tot aciditate mare, dar daca babeasca are fructul acela specific, mustos, care salveaza stabilimentul, aici doar cu o pruna necoapta nu poti sa faci gem. 
Dar e destul de agreabil si acesta, in sensul ca in conditii si anturaj prielnice poate deveni foarte baubil. Fara pretentii, fara profunzime, neaos, simplu, prietenos. 12,5%
70 pct.

Babeasca Neagra 2010 "Omnia"

Avem in fata un vin produs de Senator Focsani, cu indicatie geografica Terasele Dunarii (Insuratei, jud. Braila). Lucian Neacsu, unul dintre actionari, spunea franc ca aceasta apetenta pentru babeasca (iata exista vreo 4 ipostaze diferite!), isi are miezul intr-o intamplare: asta crestea pe buna parte din pamantul cumparat.
Acest vin este eco, adica obtinut din struguri ecologici, ceea ce inseamna ca via a fost tratata mai cu blandete, fara chimicale sistemice. 
Primul lucru care m-a frapat a fost indicatia nivelului alcoolic: 14,5%, oameni buni! La o babeasca eco dintr-un an nu prea reusit...Mai, mai, minunile tehnologiei moderne!
Culoarea e cum te astepti: rubinie, corecta, light, stralucitoare. Nasul comunica mult fruct, mustos, galgaitor, o magma in pragul eruperii, impresii vegetale si ierboase (oregano, musetel) si un plus de lemn (indubitabil chips, poate si baric): cacao, nuca de cocos.
In gura voie buna, fructul se exprima extrem de direct si usor (e o caracteristica a soiului), cireasa, visina si fructele de padure super-coapte, alaturi de ierburile amintite, intalnindu-se din nou cu lemnul, de aceasta data sub forma lemnului parfumat si ud- probabil de la chipsuri (dar nu sunt mare specialist). De asta ma puteam lipsi. Mi-a amintit de rosiile din gama monser care emana in corpore acest iz. Finalul este surprinzator de persistent si tonic, cu fruct dulce si o farama de condiment amarui. 
Aciditatea este mare. Corpolenta de balerina. Mult fruct, mult alcool, destul de bine integrat, din fericire. Temperatura de servire trebuie sa fie musai mai scazuta decat la un rosu obisnuit. As sugera chiar sa-l tratati ca pe un alb:10 C. Vedeti si dumneavoastra. 
Am platit 17 lei, de la magazinul lor online (nu stiu daca e pretul de piata sau e doar o promotie), si nu-mi pare deloc rau. E un vinisor corect, viu, eco si modest la pret. Stiti ca favorizez vinuturile regionale. Ei bine nu doar ca le favorizez, dar chiar imi plac:)
77 pct

Domaine Ceptura Rouge 2007

E straniu, dar acest vin nu mi-a cauzat efuziuni literare, nici dorinta impetuoasa de a deschide un volum de Dostoievski.
Radiografia este seaca si arata "doctorului" esenta unui vin bun, echilibrat, fara a fi extraordinar. Este un cupaj pe baza de Feteasca Neagra cu Merlot si Cabernet Sauvignon
Culoare: rosu rubiniu intens si ceva purpuriu.
Nas: floral si vegetal intens, iar fructul se expune prin prune, cirese, iar lemnul prin ciocolata, pudra de cacao, capucino.
Gust: cafea, prune, coacaze rosii, cirese, smochine. Tanin, aciditate, lemn bine integrat. Da senzatia de echilibru.
Final: usor amarui, vegetal, cu indicii de salvie si ulei de masline.
E un vin echilibrat, rotund, fara a fi exploziv, dar prietenos, puternic (14%) si usor de baut. Daca m-ar fi prins intr-o pasa mai buna, poate mi s-ar fi parut si profund.
Am platit 94 de lei, aici, si l-am luat bine, avand in vedere ca pe evinoteca costa 123 lei.
88 pct.

7 intrebari pentru Bogdan Costachescu

Sunteti creatorul vinurilor DAVINO, Chateau Domenii si Faurar, vinuri care fac din Unicom Production crama cu cel mai mare rating Vinul.ro (89 pct), dupa o recenta evaluare. Asadar, care este portretul robot al unui vin bun? Ce structura si ce calitati trebuie sa aiba?
[Bogdan COSTACHESCU] Echilibru si personalitate.

Producatorii romani tind sa scoata pe piata premium vinuri directe, explicite, de tipul lumii noi. Considerati ca este intelept?
[Bogdan COSTACHESCU] Poate fi o etapa tranzitorie. Directia insa cred ca trebuie sa fie, cea a cristalizarii unei identitati reale.

Mari critici de vin, cum ar fi Robert Parker sau Hugh Johnson au prevazut in trecut ca Romania ar putea fi “the next big thing” pe piata vinurilor. Credeti ca se va intampla asta vreodata?
[Bogdan COSTACHESCU] Cred ca da. Este foarte posibil. Asa ar trebui, cel putin.

Ce oameni v-au influentat dezvoltarea profesionala?
[Bogdan COSTACHESCU] Tatal meu atunci cand m-a incurajat sa urmez „traditia” din familie. Dan Balaban care mi-a propus DAVINO ca provocare.

Exista prejudecata ca este mai greu de produs un vin de calitate din soiurile autohtone decat din cele internationale. E adevarat?
[Bogdan COSTACHESCU] Este mai dificil, soiurile autohtone nu sunt ameliorate in marea lor parte, avand in mod nativ o inconstanta calitativa de la un an la altul.

Care considerati ca este varietatea romaneasca cu cel mai mare potential?
[Bogdan COSTACHESCU] Depinde despre ce tip de vin vorbim. Daca vorbim de rosu – Feteasca Neagra, alb – Feteasca Alba, alb aromat – Tamaioasa romaneasca

Numiti un vin romanesc [altele decat ale dvs.] de +90 puncte.
[Bogdan COSTACHESCU] Prince Matei 2001; Cuvee Alexandru 2007

foto: evz.ro

Si baietii gatesc cateodata...

In ciuda faptului ca sunt un avid cititor si cumparator de carti de bucate si nu scap un post al prietenilor bloggeri gastro, experienta mea in bucatarie este deosebit de redusa, ca sa ma exprim elegant. Nu am exercitiu, chestiune paralizanta cand vine vorba de pregatit ceva. Lucruri elementare, cum ar fi sa tai legumele pentru o salata, imi iau foarte mult timp...De aceea, ocazional, trebuie sa-mi maschez inabilitatea (si astfel sa-mi mai salvez din prestigiu) prin preparerea de treburi "savante".  Niste oua prajite arse il fac penibil pe bucatar, dar daca nu-i ies retete mai ciudate este salvat oarecum. 
Zilele trecute a fost momentul ficatului de gasca cu confit de ceapa. Ok, confitul de ceapa l-am cumparat de la magazinul lui Razvan Avram, cat am fost in Iasi. Costachel spunea ca oricine il poate face. Se prea poate, dar eu nu sunt oricine:).
Bun, sa incepem. Se scoate vinul, confitul si ficatul din frigider. Se lasa sticla sa se aclimatizeze. Inteleg ca nu-i bine sa pui lichide reci in cele fierbinti, se pot intampla dezastre. In prealabil o puteti deschide si gusta. Trebuie descoperit daca e potabil. Nu vrem sa stricam mancarea cu un vin prost, nu-i asa? Gata, lasati paharul din mana! E ok, alb, aromat si dulce. Bun! Se spala ficatul, se pune intr-un castron, se adauga lapte. Sigur, puteam sa pun vin, dar sa fim economi. Mai adaug, probabil lipsit de orice fundament gastronomic, cateva picaturi de esenta de rom, pe care am zarit-o intr-un raft, cand am deschis usa frigiderului. Se pune la rece doua ore, cat iesiti cu copilul la plimbare, scrieti un blog, sau omorati niste monstri la calculator. Nu va uitati la realitatea, antena 3 sau sport.ro- se va taia sosul!
Ashea...Se scoate o tigaie sau o oala cu diametrul mic. Se pune pe foc, se taie un cubulet de unt. Ne uitam la el, si in ciuda prudentei medicale, ni se pare prea mic si mai taiem o bucata din pachet. Le aruncam in tigaie sa se topeasca. La foc mare. Se scoate ficatul. Daca aveti fois gras, draga miliardarilor excentrici, veti fi uimiti de castigarea in volum, daca folositi un ficat de la o gasca/rata provinciala, veti fi mai putin uimiti. Se strecoara, se arunca in tigaie. Foc mare, cum am spus. Tineti asa pana se rumeneste bine, ba chiar capata nitica arsura. Se intoarce ficatul, se adauga vinul, aproximativ un pahar, daca mai aveti. Se pune repede vinul la frigider, sau chiar la congelator, ca nu mai e mult. Se da focul la mic. De aici incolo  ficatul se va fierbe in vin. Puteti adauga putina faina, amestecand pana se dizolva. O sa ingroase sosul. Se mai tine pe foc cam 10 minute. Sare, piper, alte condimente dupa gust (un praf de paprica iute imi vine in minte). 
Se asambleaza dupa inspiratia fiecaruia in farfurie. Un ficat. O lingura de sos. O lingura de confit. Scoateti vinul de la rece. Voila! Bon Appetit!
Extra: In loc de vin se poate folosi Amaretto. In loc de confit de ceapa se pot folosi felii de para inecate si inmuiate in sosul preparat (pe ambele le voi incerca data viitoare). Si in loc sa-l faceti chiar voi, il puteti manca la restaurant, etc.

A fost destul de bun, recunosc cu modestie.  Vinul folosit in excentrica mea calatorie in lumea luxurianta si necunoscuta a bucatariei a fost Tamaioasa Romaneasca "Suav" 2009, produs de Senator Focsani, IG Husi, 11,5%,  dulce.
Culoarea este aurie rezervata, culoarea verighetei, ca sa spun asa. Nasul este suav, nimic de zis, trandafiri, flori de tei, polen, fructe coapte (para- no.1, mere, caise, mango), miere.
Gustul continua impresia de fruct dulce, cu para din compot, pepene, mar ionatan. Mult zahar, dar contrabalansat de aciditate si prospetime. Finalul este extravagant, dulce tamaios, cu note usor amarui de coaja de para si o farama de condiment si ierburi aromatice. Lung, persistent.
Imi place ce fac cei de la Senator, in ultima vreme. Dupa gama Monser, in care se gasesc unele vinuri mai degraba corecte, noile game lansate sau in curs de lansare denota efervescenta creativa. Sigur ca unii pot spune ca rochia de pe eticheta e luata dintr-o baza de imagini free, dar nu scria pe site-ul acela ca trebuie s-o pui pe o eticheta de vin, sa lipesti eticheta respectiva pe o sticla cu o forma destul de stilish, si s-o umpli cu un vin bun, suav, deci conform cu conceptul. Sigur, e o gama destinata doamnelor, si indiferent cate contraexemple putem gasi, sa fim realisti si sa acceptam ca cel putin in Romania, statistic, doamnele prefera vinul alb, dulce. 
Din cauza bogatiei aromatice si a zaharului mi s-a parut genul de vin de "un pahar", ca doar doamnele nu beau cu ulcica. E bine lucrat, are un scop precis si nu e din cale afara de alcoolizat.
In rest, trebuie sa marturisesc ca am dificultati in a-l puncta. Ei bine, nu atat de mari incat sa nu scot din joben 82 pct, he he:). Nu este extraordinar de complex, dar nici nu are defecte evidente, unde mai pui ca aromele sunt directe si bine definite. Poate de aceea a primit 90,5 pct la IWCB 2011. Prospetimea face fata zaharului. Costa 21 de lei si deci are un raport pret calitate foarte bun.  



Doua vinuri de la Avincis si Nachbil


N-am citit prea multe carti de doua ori. Daca amintirea actiunii se disipa, e de ajuns sa citesti cateva pagini, pana in momentul cand se face lumina, si-ti amintesti totul, sau crezi ca-ti amintesti, iar noua lectura isi pierde farmecul. E fabulos cum functioneaza aceasta anamneza. La fel cu vinurile. Intotdeauna voi prefera un vin nou, necunoscut, chiar daca in cele din urma dezamagitor, unor vinuri pe care le cunosc si stiu ca sunt bune. Poate gasiti asta ciudat, dar, ca turisti, ati vizita acelasi loc de zeci si zeci de ori? Noul, ineditul si imblanzirea necunoscutului sunt  mult mai interesante! De indata ce misterul se domesticeste, inceteaza a mai fi mister. Devine ceva...casnic.

De aceea, doresc sa le multumesc lui Nicusor Cazan si Bogdan Bocse pentru ocazia de a ma intalni cu doua noi vinuri si respectiv doi noi productori. 

2010 Cramposie Selectionata "Avincis", produs de Avincis Vinuri srl, la Vila Dobrusa, Dragasani, Valcea, este unul dintre vinurile proaspat deschisei crame a lui Valeriu Stoica, pe dealurile din jurul Dragasanilor.
Se prezinta cu o culoare galben aurie, putin intensa. Nasul aminteste de polen, praf, mar verde si un placut iz de flori albe. Gustul aduce note acrisoare de mar verde si zarzara. Denota aciditate buna, dar nesustinuta de fruct si lasa o impresie generala subtire. Finalul este scurt, amarui-acrisor. Este un vin deloc complicat, agreabil, cu un nas frumos, interesant, dar tradat de gustul apos si lipsit de corp. Nicusor mi-a spus ca pretul e undeva la 35-40 de lei, bani pe care cei de la Avincis n-ar trebui sa se bazeze. 73 pct.

2008 Syrah "Nachbil",  produs de Weingut Brutler&Lieb, la Beltiug, Satu Mare, este un vin nefiltrat, si asa cum intuim din denumire indica stilul frantuzesc, spre deosebire de mai impetuosul "shiraz" din lumea noua. Stiti povestea- e acelasi strugure, difera doar stilul de vinificatie.
Culoare este rosie-rubinie. Nasul este conform soiului, puternic condimentat, cuisoare, piper, piele, mirodenii pudra. Gustul continua pe acelasi drum al condimentelor si se completeaza de impresii fructate de pruna si visina. Aciditatea este mare, iesita din corp, taninii sunt destul de tacuti, si pare diluat, subtire. Finalul mai salveaza din impresie aducand neasteptate fructe confiate, cum ar fi prunele uscate si curmalele, si omniprezentele note condimentate. Nu mi-a placut foarte tare, dar il pot aprecia din doua motive: o data pentru ca exista posibilitatea ca vinul sa evolueze in bine peste cativa ani, si totul sa se imbine, iar aciditatea sa se integreze, dar nu bag mana in foc. Si al doilea:   daca tineau mortis sa le iasa greu si corpolent, cu o culoare purpurie, inchisa, gaseau destui adjuvanti tehnologici pe piata ca sa corecteze problema. Au ales sa n-o faca, iar eu aleg sa le urmaresc produsele de acum inainte. 78 pct. Iar pretul de peste 60 de lei este cam mare pentru ce ofera.

Pe data viitoare!

Blogmeet Vindependent la Iasi cu Goodpoint si Gramma


In weekend-ul trecut (17-19 iunie 2011), la Iasi, bloggerii de vin s-au intalnit pentru a hotari ce vinuri sa laude si sa desfiinteze in a doua parte a anului.               Las o pauza inainte sa va spun ca desigur, glumesc. 
Ne-am intalnit pentru ca uneori este necesar ca lumea virtuala sa descalece in realitatea inconjuratoare. Un pahar ciocnit, un zambet, uneori o grimasa, un gest, fac mai multe si exprima mai multe decat niste comentarii scrise pe graba in subsolul posturilor celorlalti. Supravietuitorii primei editii, de anul trecut, au fost Mona ArsulescuRazvan Avram si subsemnatul. Nicusor Cazan, Bogdan (+Geta) Bocse, Razvan Jurca si Marius Cristian au completat grila de start. Organizarea evenimentului a apartinut lui Razvan Avram si Ana Maria Nazarie (adicatelea magazinul de vinuri Goodpoint), dar si tanarului, dar deja cunoscutului producator iesean Casa Olteanu, si trebuie spus ca s-au achitat admirabil de sarcina.

Vineri seara, dupa sosirea tarzie in dulshele targ al Iesilor, cazati rapid la cocheta pensiune City Ambiance, de pe strada Sulfinei, am mers cativa pasi pana la Restaurantul Ralet, stabiliment elegant- pe strada omonima, plasat intr-o casa veche, cu o terasa frumoasa si discreta, unde a avut loc o petrecere de bun venit, oferita in cinstea noastra (imi indrept spatele, ridic nasul si-mi iau o mina serioasa si ganditoare cand scriu acestea). Un platou cu aperitive a fost insotit de un Lancers Brut, un spumant al producatorului portughez Jose Maria da Fonseca, care n-a fost rau, si trebuie spus ca in lista cuprinzatoare a restaurantului cu specific mediteranean (peste 170 de titluri) se regasesc multe vinuri portugheze, Tudor Balan (patronul) actionand si ca importator unic al lor. Daca doriti sa descoperiti mai multe despre vinurile portugheze, destul de slab reprezentate la noi, o vizita la restaurantul amintit va poate crea o parere despre ele. In scurta  vreme a sosit si familia Olteanu, dar si vinurile lor- Gramma. Chef-ul Florin Mocanu ne-a pregatit pastrav gatit in trei feluri si ne-a cazut noua in sarcina sa le asociem cu feteasca regala  (dau linkul, dar va spun ca mi s-a parut alt vin gustat acum- voi reveni!), aligotele si proaspatul cuvee. O distractie interesanta a fost inaltarea de baloane chinezesti, din hartie, si aeropurtate de o lumanare. Sper sincer ca s-au inaltat suficient si ca aceste randuri nu reprezinta un autodenunt numai bun pentru Inspectoratul de Pompieri Iasi. Tarziu in noapte ne-am indreptat spre provizoria casa, unde am cazut lat dupa atatea grele si gustoase incercari.

A doua zi, de dimineata, ne-am indreptat spre Institutul de Medicina Legala. Stati linistiti, nu s-a intamplat nimic rau!  Nu ca sa admiram efectele consumului de vin asupra ficatului uman, nici asupra psihicului, ne-am dus acolo, ci ca sa ne luminam in cadrul unui workshop la care au participat si surprinzator de multi studenti ai facultatii de jurnalistica. Totul a avut loc in amfiteatrul institutiei. La discutii a participat si profesorul Vasile Astărăstoaie, blogger la randul dumnealui, dar si Dan Doboș, redactorul sef al Evenimentului, care a deschis lucrarile cu speach-ul scandalos intitulat "Eu nu sunt blogger". Pai spuneti si dumneavoastra! Dupa ce ne-a trecut "indignarea", ne-am luat la harta politicos, dezbatand teme gen de ce ne-am apucat de scris, de ce pe un pe blog, si de ce un blog de vin. Sper sincer ca efuziunile mele lirice cu amintiri din copilarie au fost salvate suficient de autoironie. S-a mai plans nitel de mila presei de print care pare ca se indreapta spre un inevitabil deces, dar nu prea mult deoarece ne asteptau cateva masini care au luat in piept un drum pietros printre dealurile din imprejurul Iasilor, catre crama familiei Olteanu

Ajunsi la fata locului am fost intampinati de amfitrioni si de cei doi principali responsabili pentru vinurile albe remarcate de mai toti cei care le-au gustat, anume Catalin Zamfir si Iulian Teliban, care ne-au facut turul modernei crame. S-a trecut la degustarea direct din cisterna, care a adus cateva noutati. Pe langa cele patru vinuri stiute de mine, cele trei din 2009 si unicul din acest an, am mai avut ocazia sa degustam o feteasca alba vinificata in sec, neexploatata inca, probabil din motive cantitative. O alta revelatie a fost un muscat dulce, produs dupa o metoda oarecum asemanatoare cu tokay, cu adaos de must, si o cantitate enorma de zahar (peste 150 g/litru), dar tocmai din acest motiv trebuie remarcat, deoarece contrar asteptarilor, s-a prezentat extrem de proaspat si agreabil, un vin echilibrat gratie aciditatii destul de mari. N-am fost singurul care a recomandat imbuterierea acestui muscat intr-o editie limitata, si aruncarea sa pe piata. Desi piata musteste de dulcegarii, foarte putine au un caracter agreabil, precum muscatul ottonel 2009 gustat la Casa Olteanu


S-a purces spre aria de protocol a cramei unde ne-au asteptat platouri cu aperitive, apoi coaste de miel, asamblate ca o scoica si cu o umplutura din pui si multa verdeata, gatite de d-na Olteanu. La fel de bine facut a fost si gratarul manufacturat de capul familiei- parintele Olteanu. Vinul a fost pus la bataie de catre Razvan Avram, via Good Point, o feteasca neagra bio produsa de Domeniile Franco Romane, si care la pretul de sub 10 lei pe litru face toti banii.  La sfarsitul mesei, a mai venit o premiera- un vinars din vinuri proprii, sigur- intr-o varianta intermediara, tanara, avand 80% alcool, destul de bine ascuns avand in vedere cifra enorma. Mai punand la socoteala faptul ca era neinvechit, socotesc ca ar fi mers mai degraba ca aperitiv decat ca digestiv, dar foarte putini dintre noi s-au plans de acest lucru. 

Si dupa ce am multumit pentru ospitalitate am plecat la timp pentru a ajunge la alta degustare. Stiu ce credeti. Ca viata de blogger de vin este foarte grea si solicitanta, dar asta e,  cineva trebuie s-o faca si pe asta! La Goodpoint Iasi, magazinul cochet si plin de delicaterii al lui Razvan Avram, masa intinsa! A fost momentul degustarii vinurilor aduse de fiecare dintre noi. Pe lista ar fi fost de remarcat un Rosso di Montalcino 1987 si fratele mai mare- Brunello di Montalcino din 1978, oferite gratios de Dan Dobos, din colectia personala. Din pacate, fara a fi de nebaut, varsta si-a spus cuvantul in  cazul lor.  Cel mai placut vin a fost, dupa mine, rieslingul Hain 2009 adus de Mona. Sa mai mentionam din lista Sauvignonul Blanc Cyclos 2010 Michel Torino (Razvan Avram), Pic Saint Loup-ul  Chateau l'Euziere 2000 adus de Ciprian, syrah Nachbill 2008 (Bogdan), tamaioasa DFR Chateau Pietro 2000 (Nicusor), surprinzator de proaspata si vioaie dupa iata! 10 ani, dar si cunoscutul Nectar PX de la Gonzallo Byass (via Razvan Jurca).
Sa precizam ca adunarea a fost onorata de prezenta lui Valeriu V. Cotea, tartorul oenologilor ieseni, si nu numai. Dar si de Catalin Zamfir si Iulian Teliban. 

La revedere. Intors la pensiune, dormit tun. Ah, stati! semn ca fie suntem supra-oameni, fie ca degustarile nu inseamna baute totale si dezmatate, a mai fost o bere pe  o terasa inainte de culcare. Vorba unui inalt scriitor de vin: orice degustare de vin trebuie sa se incheie cu o bere!
A doua zi- caldura mare, pa pa, autogara, microbuz, sauna, disconfort, jurat ca nu mai calatoresc cu mijlocul acesta de transport (de fiecare data aceeasi promisiune uitata!), Galati, acasa.stop. Of, am obosit.

Ah, sa mai spun ca m-am simtit foarte bine si ca da! e adevarat! Bloggerii  de vin sunt niste persoane vesele, inteligente si pline de spirit :) . Ah, si modeste, cum altfel! Pe data viitoare, prieteni.

PS: meticulos ca de fiecare data, mi-am consemnat toate vinurile degustarii "tovarasesti" pe care le voi descrie treptat, in limita stocului disponibil, aici./ Fotografiile sunt de furat, recunosc. In mare parte de la Razvan Avram.

Nec Plus Ultra 2009 Jidvei si Femeia Ideala

E un vin cunoscut, un sauvignon blanc gasibil mai peste tot, datorita eficientei masinarii de marketing a producatorului, de la alimentara din colt pana in restaurante. 
Cand ai un vin care se numeste Nec Plus Ultra, zgarii simtul critic al cumparatorului. "Mai mult nu se poate", pe romaneste,  costa 18-20 lei in magazine. Acuma depinde cum vrei sa o iei: fie ca o realizare mirobolanta, fie ca este produsul unei atitudini mioritice comune: asta este, cu asta defilam!
Adevarul e pe la mijloc. Trebuie sa spun ca m-a surprins. Am zis ca voi fi primul care anunta daca colosii incep sa produca vinuri bune, sau, in fine, rezonabile. Ei bine, dupa Google se pare ca sunt primul, cu exceptia reproducerilor dupa contraeticheta. 
Turnam in pahare si observam o frumoasa culoare galben cu reflexii verzui. Nasul este exploziv. E o bomba floral- fructata. De la fructe exotice, pasionale, la trandafiri, de la mere coapte la piersici si caise, de la levantica la grapefruit, ba chiar tind sa dau crezare notelor de pe site-ul lor: coacaze negre! Un nas siropos, complicat, alambicat, greu.
In gura aceeasi plinatate  aromatica, iar sub greutatea conferita de cantitatea generoasa de zahar rezidual, apar rotunjimi de pepene, mare coapte, piersica, citrice, din care se remarca portocala si grapefruit, aciditatea, sau in fine prospetimea, putea fi mai mare, pentru a sustine notele puternice de fruct. Finalul este destul de persistent, cu impresii de gutuie zemoasa (pe cat de zemoasa poate fi o gutuie), dulci si putin astringente, amarui. Alcoolul,  moderat, la 12%, este bine integrat, nimic de zis.
E un vin memorabil prin bogatia aromatica, dar arunca prea mult, se ofera prea usor. E plin, greu, unctuos, dar senzatia de dulce (am mari dubii ca vinul are doar 4g zahar) se transmite sub o forma siropoasa, chiar obositoare dupa un pahar. Parca au vrut sa arunce totul intr-un alambic, sa creeze un fel ciudat de panaceu pentru toti bautorii, si rafinati si pofticiosi, gurmeti si gurmanzi deopotriva. Inteleg de ce a primit cateva distictii la concursuri serioase din strainatate: e genul de vin de concurs, puternic aromat, si care nu trebuie sa treaca pragul de a fi agreabil, clasa mult mai interesanta pentru consumator, decat pentru degustator. Pare complex si seducator si asta ajunge la concursuri. De la mine: 81 pct. 

Mi-a adus aminte de o stire auzita la un post de radio despre un sondaj realizat de te-miri-cine (cercetatorii britanici sa fi fost? ) la care au participat peste 60 de mii de barbati din lumea mare, cu scopul de a determina profilul Femeii Ideale. Pe langa faptul ca ideea e absolut tampita, idealul erotic masculin astfel conturat fiind un soi de Frankenstein statistic, imi amintesc ca respectiva fiinta ar fi blonda, cu ochi albastri, are exact 1,72m, casa ei, nu are copii, nu fumeaza, dar bea ocazional, arata foarte bine si e o amanta priceputa, si desigur, iubeste animalele. 
Si dragi sotii, rasuflati usurate! Este deja luata si indragostita peste poate. De cine? Pai de Barbatul Perfect,  cum altfel, care dupa aceiasi greu de identificat cercetatori, are o caracterizare mult mai simpla, semn ca femeile nu sunt atat de pretentioase si superficiale: salariu minim 60.000 euro pe an, Mercedes si casa de 300.000 euro.


Ne dati ori nu ne dati? Luam sa nu luam?

Unul dintre cei recent veniti in taninoasa noastra lume virtuala isi manifesta indignarea ca noi, astia mai batrani in bransa, care avem marele defect ca suntem mai vechi, primim vin (poate si altele...) de la producatori. 
Periodic se mai gaseste cate un comentator anonim sa ma acuze ca primesc bani de la un producator sau altul in schimbul  unor recenzii favorabile. Acum insa este unul dintre "noi". Aud ca ar trebui sa pastram facturile vinurilor platite ca sa ne dovedim super-independenta si verticalitatea nestirbita.
Ei bine, nu ma simt dator. Nu trebuie sa dovedesc nimic nimanui. Treaba e simpla: daca cititorii ar observa ca o iau razna, m-ar parasi. Mai simplu de atat nu se poate. M-am hotarat chiar sa nu mai anunt ca mostra e primita de la producator, deoarece sincer nu cred ca ajuta la ceva. Ma tem ca oamenii carora le face placere sa starneasca furtuni intr-un pahar de vin interpreteaza gresit aceasta mentiune, de ca si cum ar fi un advertorial, sau un fel de "saru-mana, nasule". Pentru cititorul onest care cauta o  parere sau o alta parere despre un vin, aspectul provenientei sticlei este irelevant. Eu unul ma bucur cand primesc sticle de la producatori, fapt destul de sporadic oricum, din mai multe motive. Unul ar fi ca le primesc si nu le platesc. Mai onest de atata nu pot fi. Al doilea ar fi ca provin direct de la producator, astfel se micsoreaza drastic riscul ca vinul sa fie defect. Si al treilea consta intr-o bucurie vinovata: inseamna ca respectivul apreciaza ce fac. Nu ma iubeste sincer si neprihanit, desigur, dar recunoaste diseminarea informatiei despre produsul lui pe acest blog ca un instrument util de marketing. 
Daca producatorul/importatorul X te invita la o degustare si tu te duci- e absolut in regula. Daca nu poti sa te duci (pentru ca o joi si la 400 de km distanta) si el e suficient de grijuliu sa-ti trimita mostre din ce se lanseaza/degusta acolo, iar tu le gusti si scrii despre ele, ei bine asta e condamnabil! E coruptie pe fata! 

In fine, pana in prezent am scris 450 de posturi pe acest blog, numarul de vinuri degustare si tratate in ele fiind mult mai mare. Ma gandesc ca nu m-ar citi lumea daca ar sesiza coruptia din tonul meu. E posibil sa fi supraevaluat un vin sau altul, dupa cum pe altele le-am subevaluat, dar in mod cert nu am facut-o pentru obtinerea de avantaje, ci pentru ca la momentul respectiv asa am simtit. Degustate cu alte ocazii, unele din ele mi-au lasat alta impresie, dar amintiti-va ca acesta e un blog, nu o enciclopedie. De asemenea, citirea avertismentului din subsolul paginii e utila.

Observ ceva oedipian in revolta aceasta a "neofitului" impotriva "snobului" (care e un neofit cu 2-3 ani vechime). Un fel de filiatie auctoriala (Kant qui genuit Hegel, qui geniut Marx, qui genuit..., daca va amintiti genealogia lui Paul Valery), in care mai vechiul este desacralizat de catre nou. 
Ma distreaza sincer si ma onoreaza deopotriva.

Vindependent Blogmeet Iasi 2011


Nu vreau sa spun nimic, decat ca ne laudam:)

2009 Ogier Gigondas Duc de Mayreuil

In care 2009 e anul, Ogier este producatorul, mai pe larg A. Ogier & Fils negotiant-eleveur, Gigondas este denumirea de origine, din comuna Vaucluse, Valea Rhonului, iar Duc de Mayreuil este denumirea comerciala, amintind de istoria locurilor.
O fi povestea cu Lois de Bourbon si frumoasa Lucrece? Ludovic al XIV-lea nu dorea casatoria lor (povesti de amor si politichie complicata) asa ca s-a opus ei intr-un mod bizar: l-a facut pe Lois cardinal! E functionat- teoretic, dar practic, de iubit cei doi amorezi tot s-au iubit, zice povestea. 

Gigondas sunt cunoscute ca vinuri mari, opulente, amintind de rudele de la cativa kilometri in sud, Chateauneuf du Pape. De altfel sunt tot cupaje pe baza de grenache, cu aport de syrah si mourvedre. Maturarea are loc in asa numitele "demi-muids", butoaie de 600 litri.
Poate va amintiti ca am incercat cu ceva vreme in urma si chateauneuful aceluiasi producator. Sunt vinuri gasibile in duty-free, cel putin daca veniti de la Paris. Ei, Gigondas ar trebui sa fie un vin asemanator, cu precizarea ca e mai ieftin cu vreo 30-40%! 
Asa ca daca va este pofta de un vin mare, voluptos, ca un nud de Renoir, si care sa nu coste cat un chateauneuf gustat in fata unui Monet, atunci un Gigondas este foarte bun.

Culoarea este rosu-purpuriu intens, indicand tineretea vinului, identificabila si un nasul de paine pajita, pudra de cacao, flori uscate, levantica, lemn parfumat, dupa ceva aer- condimente pudra. Gustativ afina, pruna, mai exact un melanj de fructe dulci, compact, dens, si ulterior note sarat-amare de maslina neagra si cerneluri, se imbina cu taninul serios si aciditatea foarte buna. E un atlet!
Finalul este extrem de condimentat, piperat. 

E inca "pe fruct", un infant care gangureste in pahar. Imi permit sa cred ca in 3-5 ani isi va fi dezvoltat si note mai sobre, acum e veselie pura.
Nu este la fel de greu ca un chateauneauf, dar seamana foarte mult. Indubitabil vanatul, vita, preparate cu sosuri grele, savante, ar acompania fericit acest vin. Dintre branzeturi, un St. Marcellin sau un Roquefort ar fi nimerit. 
Trebuie aerat in sticla minim 30 de minute si neaparat  adus la temperatura camerei (16-18C) inainte de consum.
E unul dintre acele vinuri care iti par mai bune decat sunt, in realitate (Franta, istorie, gastronomie, Sorbona, vin etc.). Dar asta e o alta discutie, poate inutila.  
16 euro. 86 pct.

Viţă Românească Tămâioasă Românească Vincon Vrancea

Am inteles, este un vin patriotic, dintr-o gama numita "Viţă romaneasca", din soiul tamaioasa romaneasca, produs in Romania, vinificat romaneste in dulce, si  care are pe eticheta o imagine romaneasca, evocand cheia naiva a artizanilor populari, cum altfel, romani!
 Prima oara n-am acordat atentie ilustratiei, desi am remarcat ca reprezinta niste baieti in costum popular purtand palarii, si isi fac de treaba cu niste ulcele. M-am uitat mai bine. E o intreaga poveste: unul dintre ei este olar si manufactureaza o ulcica. Celalalt, fara un motiv bine intemeiat, varsa un lichid alb-galbui dintr-un recipient in altul, si pare cam neatent, zambind prosteste. Priveste peste umar in spate, la fereastra unei case unde sta la geam o mandra. Ah, asta era! Trebuie sa exista o trama erotica, poporanista ca sa zic asa. Cocosul e pe casa, pisica pe masa, placintele in cuptor, via se coace in zare, Ionica face oale si ulcele, iar Ghita ii face ochi dulci Marioarei care-i priveste gales de la fereastra bojdeuchii. Voie buna, muzica de petrecere, de lautari pe stil nou, carpeta cu rapirea din serai, ce poate fi mai frumos? Poti sa bei o tamaioasa din asta la 9,99 si in fata blocului cand iti speli masina, sau cand invarti micii pe gratar in gradinuta din fata blocului.Slapi, maieu transpirat, ridicat peste buric, mustata neagra ca papa corbului, o apa minerala ARO, o punga de seminte pe jumatate golita. Romanica, te admir!

Nu stiu daca aceasta tamaioasa este cea de 90,6 puncte la IWCB 2011, dar este cea cu gran menzione la Vinitaly, pentru ca asa scrie pe coperta a doua a ultimului numar din Vinul.ro. Anul? Ei, detalii! Este dulce, ce mai vrei. Culoare galben- auriu, bucuria ochiului! Nas: polen, tei, musetel, tei, dulcegarii. Gust: neasteptat de citric, cu impresii de nuca, uleios (de la atata zahar nu aveam alte asteptari), cu ceva zvac, nu suficient ca sa-l faca baubil peste o jumatate de pahar. Lasa in final note atringente, usor dulci-amarui, tonice, de gulceata de gutui, salvie, dar nu foarte agreabile, dupa jumatatea de pahar. Partea buna este ca voi termina sticla peste vreo doua saptamani, numai sa am destule baclavale in frigider. 
Am baut nenumarate tamaioase mai rele. Nu e rau, as zice ca in mod obiectiv se plaseaza pe la 73 pct, deci chiar are un raport calitate pret acceptabil. Insa odata dus micul zvac care sustine cu greu kilogramele de acadele, va ramane in urma cunoscutul vin ultra-dulce, flasc si fara chef de viata. Sau poate, cine stie, va imbatrani genial, ca un Yquem, si va lua Marea Medalie de Aur pe undeva...Nah!
Asadar, Wine Spectator si Parker pot sta linistiti. Tamaioasa Vita Romaneasca n-o sa revolutioneze industria mondiala a vinului, propunandu-se cu 90 si ceva de puncte la 2 euro si un pic.

Xarel-lo 2009 Castellroig Spania

Mi-a inselat pe jumatate asteptarile, dar nu in sensul lipsei de calitate, Doamne fereste! Strugurele catalan Xarel.lo (exotic nume, nu-i asa? Inteleg ca se citeste "cearelo") are reputatia ca da vinuri puternic aromate, pe de o parte, iar pe alta cu aciditate mare, folosindu-se ca baza pentru ilustra cava, laudatul spumant iberic. 
Culoare galben verzui. 
Nas auster, cu sambure de mar, grapefruit, iz floral delicat, note citric dulcege, de corcoduse inca necoapte. 
Gust: limeta, sec, piersica, corcoduse, aciditate foarte ridicata, chiar cu o usoara efervescenta, usor afumat, o nuanta iluzorie de lemn (vinul nu este baricat, ceea ce ma face sa presupun ca prin tancurile acelea de inox sau prin imaginatia mea s-a gasit niste rumegus/chipsuri), uleios, final curat de suc de lamaie, citric, note amarui sarate de ulei de masline. Crocant, ciudat, vin de gastro, aperitive, peste, salate, orez, pui. Adica la un soi de paella "cu de toate". 
Cumva acest vin nu merge de unul singur, nici n-as spune ca este un vin de petrecere, care trebuie sa-l aiba pe vino-n-coa', arome intense si gust dulce cu mult fruct. Acest vin este mai rezervat, mai elegant, hm...mai serios, mai greu de apreciat. 
L-as mai incerca si alta data, mai ales ca la 87 pct face doar 40 de lei. Daca as fi Parker vinul ar primi fara probleme 90+.
Atentie insa! Daca sunteti iubitori de vin alb puternic aromat, cu mult fruct si rest de zahar, n-o sa va aranjeze prea tare.

PS: ziceam acum vreo doua zile ca Lorca nu prea se potriveste cu un vin de vara, cum a fost Tobia Blanco 2010.
Ei bine, cu acest xarello merge!

Va ofer spre delectare o mica filiatie:
1.Un poem de Federico Garcia Lorca
2.O piesa The Pogues
3.O fuga la librarie sau biblioteca si citit volumul Echinoxul Nebunilor de A.E.Baconsky. Nu veti regreta, parol!



Terra Romana Milenium Alb 2010

Fiind parte dintr-o degustare de vinuri albe, proaspete, trebuie sa va spun ca a iesit in evidenta, dand impresia ca este realizat in alt registru decat vinurile Villa Maria, Trapiche, Castellroig, etc. Milenium este mai delicat, mai catifelat, cu o aciditate buna, dar mai putin efervescenta.
 Comparativ cu impetuozitatea vinurilor amintite, acest cupaj de sauvignon blanc, riesling si ceva chardonnay pare mai domol si mai fin. Apropos, spun asta cu oarecare mandrie,  Dan Savulescu de la SERVE tine sa-mi reaminteasca periodic faptul ca am fost unul dintre putinii care a identificat aportul de chardonnay, din acest vin. Fara sa citesc fisa tehnica, se intelege.  
Culoarea este galben-verzui putin intensa, un nas moderat floral si fructat: citrica dulce, mar golden, banane, cirese albe, chiar ceva difuz, mineral. Gustul este plin, cu pepene galben, mar, para, caisa necoapta 100%, piersica, aciditate buna, cum am spus, cu un final persistent, dulceag, mieros, cu mar dulce, cireasa alba, dar si o mica contraparte ierboasa.
Este un vin elegant, agreabil, foarte baubil, fara complicatii. O reusita.
35 lei, 84 pct.  

Vina Tobia Blanco 2010 si salamandra din globul de sticla

In acest an a fost 100% Viura, fara aportul Malvasiei, daca citesc bine fisa tehnica. Bun cu peşte. Deloc complicat. Deloc rau. Vedeti dumneavostra, uneori bunul si profunditatea unui vin nu sade atat in el insusi, cat in circumstantele atenuante. Daca un pinot de Murfatlar, fie el si demidulce, te poarta spre tinerete, spre studentie, spre un altadata mai vivace, atunci vinul devine o alveola de timp, vorba lui Gaston Bachelard. E interesant sa-ti imaginezi cum prin spatiul prezent (ca doar spatiul-timp nu mai e o enigma) exista din loc in loc pliuri de memorie, locuri, circumstante si lucruri care deschid un portal spre altadata. "Uite, in acest loc, acum 30 de ani am cunoscut-o pe sotia mea", sau "Sticla asta de vin imi aminteste de Constanta, in studentie, de Uriah Heep, de Phoenix...". Nu conteaza ca in acea statie de autobuz troneaza acum o cladire de sticla si otel, sediu de banca, sau ca pinotul cu problema nu e chiar atat de bun. Trecutul e intotdeauna pastelat, mai viu colorat decat prezentul gri si plin de griji.
Pe mine, fiinta mai recenta, acest vin de Rioja imi aminteste de luna de miere, de Barcelona pe fast forward, de miraculosul trecutului dintr-un autobuz in altul si zaritul nesperat pe fereastra al unor locuri vazute doar in ghiduri si vederi. E ceva sa dai fara intentie un colt si sa te trezesti fata in fata cu Casa Mila. E ceva sa vezi imensitatea, gandita la granita dintre copilarasc si monstruos al celebrei catedrale a lui Gaudi. Un glob de sticla  cu salamandra din Parcul Guel, peste care ninge absurd si postmodern, cumparat de la niste negri din fata catedralei cu 4 euro, dupa ce m-am targuit feroce si neverosimil pentru un euro. Fructe de mare, ieftine, proaspete, variate, vin alb sec vioi si racoritor! Soare, mers cu trenul, gari fara mamaie care se ascund de tine in spatele unei gauri de sticla, de fapt fara oameni, doar cu un automat de bilete, ajuns la mare, liniste, figuri destinse de turisti!

Reiau: Vina Tobia Blanco 2010 este un vin de 25 de lei, deci pret moderat, fresh&crispy, de o culoare alb-verzuie putin intensa, un nas discret de citrica coapta, fructe tropicale, mar copt ce te duce de nas in a crede ca vei da peste ceva dulce. fals! Gustul e sec, crocant, de mar verde, piersica, pepene galben, caisa, cu un final reconfortant citric si nu foarte laborios. Dar bun. 81pct. Valoare buna.

Ma uit la globul de sticla, martor ieftin si rezistent al calatoriei trecute. Mai rezistent decat globul cu catedrala din Varna, care si-a dat obstescul si urat mirositorul sfarsit (sunt umplute cu un lichid glicerinos, cu miros greu si persistent) in mainile micute, nesigure si pline de neliniste ale fiicei mele. Si ma gandesc ca trecand peste insurmontabila diferenta culturala si istorica, Bachelard a avut dreptate: nu trebuie sa platesti 500 de euro pentru un bilet de avion. Sunt de ajuns 25 de lei pentru o sticla de Viura de la Bodegas Tobia. 

PS: Salamandra e timida si nu se lasa fotografiata. O sa incerc sa o surprind mai pe seara, cu permisiunea dumneavoastra.

Vinul.ro nr. 38

Vinul in Moldova. Vai, vai. Fara Vrancea la socoteala.  
Cel mai bun producator: Crama Olteanu. Corect. Nimic de zis. 
Pe locul doi Colosul! Cotnari si-a aruncat in degustare cateva vinuri de vinoteca, si astfel a mai dres busuiocul vinurilor de larg consum din care se poate mentiona doar Chateau Cotnari 2007(pe care de altfel, l-am recomandat si eu, intr-un numar din Vinul.ro). Vinia Iasi? Ei, ei n-au scos vinuri din butoiul cel mic. Acela e doar pentru concursuri. Bucium Iasi si Vini Com? Nici nu discutam. Casa de vinuri Husi? Nici n-au deschis usa! Mi se pare o decizie de bun simt. Daca ai mizerie in casa, mai bine nu primesti musafiri.
Articole despre evenimentul de 1 mai de la Dragasani. Mai pe larg vezi chiar aici. Valeriu Stoica si-a inaugurat Crama Avincis (tot in Dragasani). Amu' m-au invitat la inaugurare, dar un buget ceva mai prietenos cu invitatii din Galati ar fi folosit. 
Vinurile Winero (Enira si Alira) sunt degustate iar. Bine punctate. De altfel daca va roade un  50 de lei in buzunar, data viitoare in Real puteti incerca o Enira 2006, un vin foarte bun in banii acestia. Sau un cab 2008 la 40 lei. 
Trec peste jumatate de revista, din comoditate nu altceva (tare review, nu-i asa?). Valentin Ceafalau observa corect ca in ultima vreme strategiile de marketing se orienteaza catre valori reale: sinceritate si autenticitate. Cel putin simulate, as adauga eu, dar tot e bun, orisicat, adica.

Recomandarile baiatului de la pagina 36 din numarul curent sunt :

Sauvignon Blanc Vitis Vetus 2009 Prince Stirbey, 50 lei, 87 pct
Merlot Anima 2008 Domeniile Sahateni, 80 lei, 87 pct
Feteasca Alba 2010 Vinul Cavalerului Serve, 17 lei si daca aveti o crumbie fripta prin preajma: 85 pct
Muscat/Feteasca Regala 2010 Schwaben Wein, Cramele Recas, 10 lei, 80 pct.

IWCB 2011, oameni, cifre, puncte si un comentariu nevinovat

In perioada 26-29 mai 2011, la Aroma Center (Corbeanca, jud. Ilfov) a avut loc International Wine Contest Bucharest 2011 (IWCB).
Concursul international de vinuri a fost organizat de 
- ONVPV (Oficiul National al Viei si Produselor Vitivinicole si 
- ADAR  (Asociatia Degustatorilor Autorizati din Romania)
- cu sprijinul Aroma Center si FSR (Federatia Somelierilor din Romania)
sub patronajul OIV (Organizatia Internationala a Viei si Vinului). 
Concursul a reunit 58 producatori / importatori de vinuri din Romania si din strainatate. Au fost inscrise in concurs 309 vinuri.
Au fost acordate 92 medalii, dupa cum urmeaza:
- 2 Mari Medalii de Aur
- 58 Medalii de Aur
- 32 Medalii de Argint
Oamenii:
Organizatori
Presedinte IWCB - Prof. Dr. Viorel Stoian
Presedinte ADAR  - Prof.Dr. Dan Boboc
Director Executiv IWCB – Catalin Paduraru
Observator OIV – Fritz Wittkowski
Comisia 1 Presedinte juriu Dr.Ing.  Petre Badea 
1. Lili Vodusek (Slovenia)
2. Ing. Dorin Heroiu (Romania)
3. Marcello Squarise (Italia)
4. Vladimir Vlahkov (Bulgaria)
5. Ing. Gheorghe Craciunescu (Romania)
Comisia 2 Presedinte juriu Prof.Dr. Aurel Popa
1. Gergely Barsi Szabo (Ungaria)
2. Ing. Lucia Parvu (Romania)
3. Jeremy Waszczuk (Franta)
4. Helmut Gangl (Austria)
5. Ing. Vasile Nicolau (Romania)
Comisia tehnica si de organizare:
1.     Ing. Gabriela Arion
2.     Ing. Diana Pavelescu
3.     Ing. Liviu Grigorica

Trebuie sa marturisesc ca partea de mai sus a fost usor de scris. De fapt a fost o succesiune de clickuri copy/paste din comunicatul de presa al organizatorului.

Bun. Am inteles. Efort mare, destul de multi competitori, multe vinuri, comisii in majoritate cu membri straini, seriosi, organizatori renumiti. De remarcat ca este unul dintre cele doar 20 de concursuri din lume organizate sub egida OIV.
Toate medaliile, dar si punctajele (chestiune interesanta) pot fi cercetate aici.
Stiu ca pot parea nitel "unprofessional" dar trebuie sa spun si ce nu-mi place. Ca rezultatele sunt alandala, vinuri de colectie alaturi de vinuri proaspete, dulci langa rosii seci. Trebuia conceput un sistem de categorii. Pur si simplu nu poti compara un alb dulce din 1983 cu unul de anul trecut. Sau, desigur, se poate, dar comparatia nu foloseste la mare lucru.
Apoi, la alte concursuri nu se publica punctajele, fapt care le face mai putin interesante pentru unul ca mine, dar se si evita unele nelamuriri. Observam ca cele mai bune vinuri din concurs sunt dulci. De altfel la multe concursuri romanesti, fie ele doar nationale, nu internationale cum e cazul de fata, vedem faptul ca zaharul castiga. Sa nu ma intelegeti gresit, este foarte posibil ca asa sa fie si la Bruxelles sau Vinalies, dar de acolo nu vezi punctajele.  E posibil ca vinul Vita Romaneasca Tamaioasa 2006 de la Vincon sa fie destul de bun. E posibil sa fie chiar acelasi vin ca cel din rafturile magazinelor:) Nu l-am gustat, my bad. Dar cand vad ca este cotat la 90 virgula ceva de puncte, iar Cuvee Charlotte 2007 e punctat cu 83 de puncte ma simt ciudat.
De aceea, i-as sfatui pe organizatori ca la viitoarele editii sa publice rezultatele pe categorii clasificate dupa tipul vinului. Dar si pe producatori sa fie mai intelepti in trimiterea probelor pentru concurs. Unele vinuri nu se preteaza la un maraton senzorial. I-ar feri de unele comentariile ironice.  
In rest, felicitari pentru initiativa si speram sa vedem o crestere in anii viitori, atat din punctul de vedere al numarului de participanti dar si mai variati geografic.  
Toate bune!