Vodă Ferdinand, un vin strașnic și…moaște!


Cred că deja nu mai e un mister pentru nimeni că în 2018 se împlinește centenarul Marii Uniri, realizată cum știm sub domnia regelui Ferdinand I zis și “Întregitorul”. 
Prin cele de mai jos îi aducem un mic omagiu, deloc pios. În memoriile lui Crișan V. Mușețeanu (Lumea copilăriei mele, din Opere Alese I, Editura Muzeului de Istorie Galați, 2013) reputatul medic și cercetător ştiinţific la Institutele Robert Koch din Berlin şi Max Planck din Freiburg, amintește, într-un mic pasaj, plasat destul de vag cronologic, de un episod simpatic. Veridicitatea rămâne a fi de stabilit, întrucât, pe de o parte, regele era destul de vârstnic, iar pe de alta, Mușețeanu destul de mic, fiind născut în 1915. Probabil e o poveste de familie, bănuim ca din anii primului razboi mondial, dacă nu mai veche. 
"Mă, m-a luat Vodă cu el aici, la mănăstirea Cocoș, să gustăm vinul care-i place lui. Am mâncat și am băut, ca la popi, la mănăstire. Trei zile și trei nopți. Ziua în trapeză, noaptea afară. Țineau frații, știi popii ăi mai tineri, făclii de rășină aprinsă. Ultima zi, către miezul nopții, Vodă a trebuit să plece, cică avea un consiliu a două zi și vrând să fie odihnit, s-a culcat în mașină, așa că n-am mai avut și eu loc cu el. Am rămas în continuare cu starețul la băut bărdaca păstrată anume pentru Vodă. Strașnic vin!". 
Strașnic om și regele Ferdinand, dar până la urmă doar un om și el. Așa cum s-a văzut, cu aplecare spre cele sfinte! 
După plecarea regelui, Oskar Spathy, cel care povestește episodul, a continuat cu starețul, s-a odihnit nițel, însă spre dimineață, când a cerut să își stingă "jigăria" de stomac, în loc de apă i s-a dat rachiu, moment în care s-a înfricoșat că n-o să scape viu și a fugit împleticit de la mănăstire, tocmind din sat o căruță până la Zaclău. A trecut fluviul cu bacul spre Galați și a apărut nebărbierit și cu hainele boțite în curtea fraților Mantu, unde îl cunoștea pe Nicolae, cu care fusese coleg de școală la Munchen. Nicolae Mantu a fost un artist plastic gălățean, cunoscut pentru ilustrațiile sale satirice din Furnica sau Moftul român, mai apoi pentru peisaje și picturi animaliere. În memoria sa, în municipiu îi poartă numele o galerie de artă, o școală și o stradă. Îi atașez poza nu atât din “patriotism” local, cât din admirație pentru acele mustăți maiestoase!
Mănăstirea Cocos se găsește în județul Tulcea, în apropiere de Issacea. Administrativ făce parte din comuna Niculițel. Mănăstirea este și astăzi întreținută de călugări și atenție mare, dragi enoriași, este posesoare de moaște!  Și anume ale sfinților martiri Zotic, Atal, Camasie și Filip. Sunt primele moaște descoperite pe teritoriul patriei noastre! Un zăcământ de moaște, ca să zicem așa! Doamne, iarta-ne, mai glumim și noi.
Ei, 4 Sfinți se numeste și vinul de astăzi. Nu e întâmplător, deoarece este produs de Via Viticola Sarica Niculițel. Scuzați pleonasmul. Și desigur, e vorba despre cei patru mucenici amintiți. 

Așadar, Cuvee 4 Sfinți 2016 este un cupaj din Cabernet Sauvignon, Merlot, Syrah și Fetească Neagră, iar la proba paharului se prezintă într-o robă roșie-rubinie, tinerească, cu arome preponderent de fruct, amintind de cireșe negre și afine, apoi ușor dulceag spre prune uscate și ciocolată. Gustativ are o corpolență medie, cu taninuri moi, neintruzive, bine polisate, cu un final tonic. Vin bun, de găsit în Selgros la vreo 22-25 de lei. 
Nu știu dacă e la fel de bun ca cel de pe vremea Marii Uniri, dar face banii!

Aparut prima data pe pagina SELGROS cauta pasiunea. Check it out!

Feteasca neagra 2015 Aristocrat (Amfiteatru Vitis)

Amfiteatru Vitis este un domeniu, deocamdata fara crama. Inteleg ca e in contructie. Au 33 de hectare in zona Dealu mare, dintre care 19 cu Feteasca neagra, restul cu varietati albe. Pana acum vinificarea si imbutelierea s-au realizat la Halewood, sub supravegherea oenologului Lorena Deaconu. 

Plantatiile sunt dispuse intr-un amfiteatru natural, de unde si denumirea.

Vinul, de un rosu-rubiniu cu reflexii violet, propune arome de prune, cirese negre, un mix de fructe de padure, negre si rosii, vanilie, condimente, dintre care nu lipseste piperul. Are o buna tipicitate de soi. Corpolenta este medie, vinul e lin curgator, cu mici caderi de ritm pe final, dar pe ansamblu se prezinta mai jovial decat suratele din vecinatate si din aceeasi categorie de pret. 
Evident, moneda se poate intoarce si sa spunem ca nu pare a avea nici profunzimile si nici potentialul de invechire a acelora.

Insa aceste niste prime vinuri (pentru mine) nasc asteptari. Exista potential. 

Feteasca neagra 2015, DOC CMD Dealu mare, 13,5%, ~80 lei, 84 pct.

Feteasca neagra 2013 Alira


Satul Aliman sade (pana acum) intre doua borne culturale: Dan Spataru si Alira. Probabil muzica celui dintai merge destul de bine cu vinul celei din urma.

Stilul Alira este evident. Culoarea intensa, virand spre caramiziu, nu vorbeste in cazul lor despre o nefericita oxidare ci despre o alegere stilistica. E un vin produs din struguri supracopti, ceea ce ma face sa privesc cu oarece mirare indicatia CMD din dreptul DOC-ului Oltina. Aromatica nu urmareste tipicitatea de soi, ci joaca intr-un registru previzibil, de dulceturi si gemuri, alaturate unor nuante de pielarie, ciocolata si un cache amintind de conservele de porumb dulce, care se disipa prin aerare. Gustul este concentrat, cu taninuri coapte, dulci, cu un final de fructe uscate, moderat usor, pe final, de note amarui de ciocolata neagra. Remanenta se pastreaza dulce, cu o amprenta cremoasa.

Dan Spataru e ok, nimic de zis, dar pentru cei cu pretentii mai domnoase, sa zicem ca ar merge mai bine cu asta. O sa terminati sticla odata cu cartea. Ambele "opere" imprima o amorteala placuta, de halima, dar nu in totalitate conforma asteptarilor de soi sau gen.

Feteasca neagra 2013, Alira, DOC CMD Oltina, ~45 lei, 84 pct.

Feteasca alba 2015 ANNO Licorna Winehouse

Discutam cu un cunoscator si mi-a marturisit ca nu intelege de ce aceasta Feteasca alba are acelasi pret cu Sauvignonul blanc din aceeasi gama. Motivul fiind ca feteasca noastra pare mai timida, mai putin flamboianta, in vreme de sauvignonului iti vine sa-i dai buna ziua de la primul nas si "respectele mele" dupa prima inghititura. Probabil ca anii acestia in care facerea vinului a ajuns alegerea unei retete dintr-un catalog de produse oenologice, au produs o mutatie a gusturilor. Un vin excelent trebuie musai sa fie evident, intens, expansiv, sa fie, cum ar zice americanii, "in your face". 
Daca evaluarea unui vin s-ar opri la aromatica, probabil un Pouilly fume n-ar avea prea multe sanse in fata unui kiwi-sauvignon. 
Totusi sa nu ne împotmolim in false antinomii, de tip lume noua vs lume veche etc. Exista si albe de Loara proaste, dar si sauvignon-uri de Noua Zeelanda foarte respectabile.
  
Oricum, sa ne intoarcem la subiect. Aromatica vinului de azi se depliaza cu delicatete, amintind de mar si flori albe (lamaita, salcam), gustativ e dominat de impresii citrice, mediate de o nota vanilata care confera licorii o dimensiune in plus. In rest: vin fin, bine inchegat, cu structura solida care nu se rupe nici la temperaturi mai ridicate decat standardul de servire. Finalul este durabil, cu o remanenta usor citric-amaruie, din registrul vegetal.

Ca detaliu tehnic poate e util sa amintesc ca jumatate din vin a fost maturat in budane de stejar francez de 500 litri. Impactul lemnului e mai degraba subinteles, adaugand structura fara a se arata prea fragrant. Nivelul de alcool e si el amabil, fiind in tonul general de finete rezervata, neintruziva.

DOC Dealu mare, 12,5% alc., ~60 lei, 89 pct. 

Babeasca Neagra Riserva 2016 Domeniile Panciu

Stiam de ceva vreme ca cei ce la Domeniile Panciu (aka Crama Natura) urmeza sa lanseze si o varianta mai elevata de Babeasca neagra. Varianta de linie, vinificata in demisec, exista de ceva ani, insa e pacat sa vinifici doar "popular" cand ai in colectie un strugure destul de rar pe la noi. Nu dupa statistici, unde sunt inca mii de hectare, insa observam cu totii ca in rafturi e o trufanda.
Si iata ca a aparut in Carrefour la 34 lei, gama Riserva. Sticla serioasa, dop de pluta, eticheta numerotata. Eu am fost fericitul cumparator al sticlei numarul 136/20000.

Pe scurt, profilul mi s-a infatisat astfel: Rosu-rubiniu, cu aromatica de dulceata de zmeura, cirese si mure, o fateta data de maturare in lemn, cu usoare note vanilate si de condimente dulci, de cofetarie. Gustativ sta bine, cu taninuri mai prezente decat asteptarile, insa din soiul copt, dulce, usor de asimilat. Voios, repede curgator, cu o nota dulceaga de caramel, se incheie multumitor, cu note vegetal-fructate. Alcool bine integrat. 
Dupa ce am degustat continutul, m-am aflat in fata unor intrebari. Cum e posibil ca acelasi strugure sa dea vinuri atat de diferite? Adica, cu nici o luna in urma am gustat Babeasca de la Crama Atelier, care a propus un vin rubiniu, de corpolenta mediu-usoara, cu taninuri plecate in vacanta. 
Acum avem de-a face cu un rosu-rubiniu destul de pigmentat, corpolenta mediu plus, as zice. Prima avea note clare de fructe rosii, aciditate ridicata, a doua vireaza usor spre fructe negre, avand mai multi "muschi".
Desigur literatura de specialitate si caietele de sarcini ale unor DOC-uri pentru Babeasca, ne spun destul de multe despre diferentele mari de taninuri si  antociani intre diferitele expuneri si tipuri de sol. Stim si ca e un soi capricios.

Asa incat ma gandesc ca ar trebui sa ne bucuram ca avem un strugure capabil de expresii atat de diferite. 

Babeasca neagra, 2016, DOC Panciu, 5 luni in baric, 13%, 34 lei, 84 pct